Rusia iarăşi a revenit în centrul agendei politice a Washingtonului. Ultimele evenimente din Siria şi Ucraina au amplificat temerile Casei Albe asupra faptului că Rusia tinde să revină la acele poziţii, pe care le-a pierdut atît de convingător la sfîrşitul războiului rece. Dar în ce măsură e corectă o astfel de abordare a problemei? Şi cum SUA ar trebui să-şi construiască relaţiile cu aşa-numitul „urs rusesc”?

În privinţa Rusiei există o problemă dublă. Pe de o parte această ţară dispune de un arsenal nuclear puternic, care-i permite în caz de ceva să riposteze serios. În acest sens Rusia e privită ca un pericol pentru statele europene, aliate ale SUA. Pe de altă parte, Rusia se vede ameninţată de SUA şi asta o face să acţioneze astfel, încît Washingtonul însuşi se simte în pericol.

În realitate – Rusia nu mai e Uniunea Sovietică. Însă, în loc ca SUA să recunoască faptul că Rusia nu reprezintă pericol, Washingtonul a inclus statele din fosta sferă de influenţă a URSS în sistemul propriu de securitate europeană. După cum a spus John Mearsheimer de la Universitatea din Chicago „Rusia e o putere importantă şi singura explicaţie a faptului că SUA are probleme în relaţii cu ea, este că Washingtonul urmează cursul hegemoniei liberale, care îl obligă să împingă structurile sale la hotar cu Rusia. Este o problemă, pe care chiar SUA şi-a creat-o”.

Asupra relaţiilor ruso-americane influenţează şi istoria relaţiilor dintre aceste ţări, mai ales din epoca războiului rece. Cînd URSS era pe punctul de a dispărea, administraţia de la Washington a promis solemn că nu va muta structurile şi armatele NATO către frontierele ruse. Şi nu s-a ţinut de cuvînt. Dimpotrivă: a început să se mişte vertiginos spre Est, iar ruşii au văzut toată făţărnicia americanilor.

Recunoaşterea Rusiei ca supraputere sau jucător geopolitic important nu o transformă în ameninţare pentru SUA. Rusia îşi controlează propria putere deplin, dar în caz de necesitate poate crea probleme şi departe de frontierele sale, cum ar fi bunăoară în Siria.

Aşadar, s-ar părea că actuala politică americană faţă de Rusia aduce mai multe daune decît foloase. În mai multe domenii importante Rusia ar putea să devină un partener preţios al Washingtonului. Cu atît mai mult, cu cît Moscova şi Washingtonul au păreri similare asupra luptei cu terorismul, asupra programului nuclear iranian etc. Încercînd să izoleze Rusia, SUA se lipseşte de un parteneriat important în chestiunile menţionate. În plus, presiunile SUA o obligă pe Rusia să caute relaţii mai strînse cu China în defavoarea americanilor.

După The National Interest, SUA