Faptul că Putin a apărut în Siria pentru a-l salva pe preşedintele Bashar al-Assad nu se pune la îndoială. Însă devine tot mai evident şi altceva: liderul rus, prin intervenţia militară hotărîtă şi dură din Orientul apropiat vrea să dea o lecţie – cel puţin Washington-ului. Potrivit mai multor analişti, el doreşte ca, în comparaţie cu America, Rusia să pară un jucător de nădejde, hotărît, care oferă guvernanţilor din regiune posibilitatea să-ţi aleagă partenerul.

“Partenerilor SUA din regiune, şi, în primul rînd Egiptului, care deja are dubii asupra intenţiilor şi capacităţii de a acţiona a SUA, Putin le demonstrează diferenţa: hotărîrea Moscovei în comparaţie cu pasivitatea Washington-ului”, consideră Nikolas Gvosdev, specialist în relaţiile ruso-americane de la Universitatea Newport.

Intervenind pentru a salva regimul al cărui lider „trebuie să demisioneze”, după cum cere Obama de mai mult de patru ani, Putin de fapt declară că stilul american de schimbare a regimurilor nu provoacă încredere. În acelaşi timp, Rusia demonstrează că este cel mai puternic jucător din Orientul apropiat.

„Putin declară că SUA nu mai este singurul stat de încredere din lume căruia i te poţi adresa pentru soluţionarea problemelor”, conchide Gvosdev. Liderul de la Kremlin a atras atenţia asupra sa şi datorită rateurilor de schimbare a regimurilor „în stil american” – fie în Iraq, fie în Libia. Şi el, şi ministrul său de externe Serghei Lavrov, au declarat că schimbarea regimurilor din exterior duce la dezordine şi haos, la escaladarea violenţelor, iar Rusia se implică pentru a restabili ordinea şi asigura securitatea regională.

Putin cîştigă în imagine, şi pentru sine şi pentru Rusia, indicînd rateurile SUA. „În loc să-l reprezentăm ca pe un pungaş, cum face presa americană, trebuie să-l vedem aşa cum este: un naţionalist al cărui principal scop este afirmarea Rusiei pe plan internaţional”, spune John Hulsman, preşedinte al Centrului de analiză a riscurilor politice „John C. Hulsman Enterprises” din Germania.

Putin este mai degrabă un nou Charles de Gaulle , care a reuşit să fortifice semnificativ rolul Franţei în Europa după cel de al doilea război mondial, concluzionează publicaţia respectivă.

Sursa: Christian Science Monitor, SUA