Ghimpu la frac

Gnoseologia, cu proiecţiile de rigoare în epistemologie, ne demonstrează, fără echivoc, distanţa haotică şi fenomenală dintre sistemul nervos central şi glandele salivare, organul olfactiv, blocajul din „Trompa lui Eustachio” şi „generozitatea instinctuală” a emanaţiilor sau ingurgitărilor terestre.

Recent, „înnobilatul prin rudenie” Mihai Ghimpu, vexat fiind de propria-i origine rustică, şi-a siderat auditoriul şi consoarta cu o decizie sacramentală: renunţă la cojoc, pufoaică, ilic, opinci, tenişi moderni, bocanci, cizme cauciucate, căciulă de astrahan şi obele ca să treacă la frac şi la restul componentelor vestimentare şi de marochinărie ce le presupune acesta. Satul Coloniţa, în frunte cu primarul, cîţiva semi-lumpeni, trei şomeri rurali şi o babă surdă şi ştirbă, a intrat în extaz existenţial: „Quo Vadis Domine? Quo Vadis noi, gheaghea Mişa?”, s-a întrebat, fireşte că retoric, un fost paznic de colhoz cu predispoziţii metafizice.

Bine că această situaţie bulversantă s-a doar întîmplat în acest colţ rural al ancestralităţii lui Ghimpu! Bine că nici Majestatea Sa, Regele Mihai I de România, nu ştie că Ghimpu a păşit în Palatul Regal de la Sinaia printr-o eludare „permisivă” a protocolului! Bine că nici măcar Majestatea Sa, Regele Mihai I de România, nu ştie că nepotul său, Dorin Chirtoacă, a fost decorat cu Ordinul Casei Regale a României! Bine că SRI ştie!

Fracul chiar nu-i pentru cine se nimereşte orbeşte! Trebuie să te naşti în el! La frac mai trebuie cultură, limbaj, maniere elegante... Restul... este cultură de stînă!

Mihai CONŢIU, care s-a ne-edulcorat