De ce Grecia, Turcia și Israelul intră într-o nouă eră a tensiunilor regionale

Era mărilor calme din sud-estul Europei se apropie de sfîrșit, Grecia, Turcia și Israelul fiind din ce în ce mai mult atrase într-o rivalitate periculoasă cu consecințe imprevizibile, avertizează diplomați, analiști și ofițeri de informații, citați de Euractiv.

Pe 7 decembrie 2023, Grecia și Turcia – mult timp divizate de dispute maritime și teritoriale – au semnat Declarația de la Atena privind relațiile de prietenie și bună vecinătate, ceea ce a dus la aproape trei ani de calm relativ semnificativ.

Acea eră s-a încheiat, pe măsură ce Grecia, Turcia și Israelul intră în perioade politice din ce în ce mai furtunoase, iar tensiunile regionale se adîncesc.

Turcia a acuzat Grecia că folosește perioada de calm pentru a crea alianțe militare puternice cu Israelul și Ciprul, pe care Ankara le consideră o amenințare la adresa securității sale naționale.

Un document al Ministerului Apărării din Turcia, divulgat presei pe 26 august, se referă la pregătiri pentru „toate evoluțiile posibile din regiunea noastră, inclusiv crize, tensiuni și război”.

La rîndul său, Atena a semnalat că este pregătită să-și apere revendicările teritoriale. „Zonele aflate sub suveranitatea Greciei sînt determinate de dreptul internațional și sîntem gata să le apărăm în orice moment”, a declarat marți premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

Turcia se pregătește, de asemenea, să transforme în lege doctrina sa numită „Patrie Albastră” în această toamnă, oficializînd pretențiile sale de a avea un control mai mare asupra unor părți din Marea Egee și estul Mediteranei. La începutul acestei luni, Ankara a anunțat că două parcuri marine se extind în zone ale platformei continentale revendicate de Grecia.

Grecii își păstrează calmul

Un diplomat din Atena a minimalizat riscul unei confruntări accidentale, dar a avertizat că sînt probabile provocări.

„Tensiunile vor apărea doar dacă decidem să răspundem cu forță la fața locului”, a declarat diplomatul pentru Euractiv, adăugînd că este puțin probabil ca președintele turc Recep Tayyip Erdoğan să provoace un incident major înainte de alegerile intermediare din SUA din noiembrie.

Profesorul de relații internaționale Kostas Ifantis a declarat presei locale că se conturează condițiile pentru o revenire la vremurile de demult ale tensiunilor „controlate”, în timp ce Iro Afentouli, un fost oficial al personalului internațional al NATO, a declarat că Turcia „nu are niciun motiv, în acest moment, să provoace o criză pe care niciunul dintre aliații noștri nu și-o dorește – nici SUA, nici UE”.

Factorul Israel

Calculul devine mai complicat dacă tensiunile dintre Israel și Turcia escaladează, avînd în vedere legăturile din ce în ce mai strînse ale Greciei cu Israelul în materie de apărare.

Israelul a atacat baza aeriană Abu al-Duhur din nord-vestul Siriei, lîngă granița cu Turcia, la începutul lunii august, după ce a primit informații conform cărora Ankara plănuia să desfășoare forțe turcești acolo.

Pentru Georgios Kampas, șeful onorific al statului major general al Armatei elene, un atac israelian asupra Turciei ar fi un „scenariu de coșmar” pentru SUA, pentru că Washingtonul ar putea fi obligat să apere Turcia, membră NATO, împotriva Israelului.

„Acest lucru este puțin probabil”, a declarat el pentru sursa citată, dar nu a exclus un atac israelian asupra nordului Ciprului ocupat de turci. Un ofițer regional de informații a împărtășit opinia, citînd membrii Hamas de acolo ca un potențial „punct slab”.

Kampas a declarat că echilibrul militar regional favorizează în prezent Grecia ca urmare a relației sale strînse de apărare cu Israelul, care a tensionat din ce în ce mai mult legăturile cu Ankara.

Cu toate acestea, el a avertizat că Grecia ar trebui acum să se adapteze la postura mai asertivă a Turciei. „Dacă vrem să o ținem la distanță, va trebui să adoptăm o poziție mai fermă”, a afirmat el.

Grecia și-a reînnoit recent acordul de apărare reciprocă cu Franța. Între timp, Turcia s-a alăturat Arabiei Saudite și Pakistanului în semnarea Acordului de Apărare Comună de la Mecca, pe 7 august, în temeiul căruia un atac asupra unui semnatar este tratat ca un atac asupra tuturor.