O „tentativă de asasinat” care nu prevesteşte nimic bun pentru ţară

Mihai CONŢIU

Actual guvernare a ţării declară că este proeuropeană. Aşa-i? Actual guvernare a ţării, în frunte cu premierul Pavel Filip, merge la Bruxelles şi îndrugă verzi şi uscate despre progresele înregistrate de către Statul moldovenesc în contextul Acordurilor de Asociere şi de Liber. Aşa-i? Actual guvernare a ţării îi abureşte pe moldoveni cu îndeplinirea aceloraşi progrese proeuropene. Aşa-i?

Aici este vorba despre un fel de „care pe care”, adică noi, guvernanţii, ori voi, moldovenii! În raport cu europenii, guvernanţii moldoveni sunt aidoma unui tînăr jerpelit, plin de coşuri pe faţă şi, fireşte, sărac lipit, dar violent şi viclean, care vrea să se însoare cu o frumoasă fată a unui conte bogat, minţind-o cu privire la trecutul lui şi la nişte false perspective. Fata frumoasă şi bogată ştie că-i un mincinos şi un prăpădit, dar îi e milă de el şi, sub delicate pretexte, îi mai dă cîte un ban, dar el nu înţelege şi o curtează cu cele mai infecte complimente.

În raport cu moldovenii, guvernanţii moldoveni seamănă cu un tînăr golan isteţ, prefăcut, mincinos, violent şi jerpelit, dar care pare un domn faţă de cît de jerpeliţi sunt moldovenii pe care i-a furat el. La fel ca şi în cazul fetei bogate şi frumoase a contelui european, fantele moldovean îi promite averi imense „miresei sărmane Republica Moldova” dacă îl ia de bărbat. Nu-i spune însă că el este bigam, că vrea să fure de la prima viitoare nevastă o avere doar pentru el, dar că o să-i dea şi celei de-a doua, moldovencei, cîţiva bănuţi ca să se rujeze, să pară frumoasă, ca să ţină mai mult la frumuseţea aparentă decît la dorinţa necesară de a mînca zilnic. Ce dacă moare din cauza asta?

Problema profundă ignorată de către guvernanţii moldoveni stă pitită în capetele lor înfumurate de megalomani, paranoici şi conştienţi că sunt veşnici. Ei nu înţeleg că, pînă la urmă, europenii nu cred, în ruptul capului, în reformele pe hîrtie cu care se laudă premierul Filip, iar asta atîta timp cît Justiţia, Procuratura, CNA, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Curtea Constituţională, Parlamentul (de Guvern nu mai vorbim), CNI, Fiscul, Vama, BNM etc., etc., inclusiv liberalii, comuniştii, compromisul Leancă şi alţii se află sub controlul direct al unui singur om. În aceleaşi realizări proeuropene nu cred nici moldovenii cei mulţi, care, dincolo de propaganda mediatică rămîn din ce în ce mai săraci, nu văd deschideri de noi locuri de muncă şi, zilnic, cu sutele, îşi fac bagajele şi fug din bîrlogul tot mai sărăcăcios RM în Rusia sau Occident ca să-şi cîştige dreptul de a mînca de trei ori pe zi.

Guvernaţii ştiu prea bine că sunt izolaţi de toată lumea, şi de Occident, care, ceva mai milostiv, le mai dă cîte un os nu ca să muşte ei din el, ci să nu moară de subnutriţie poporul, dar şi de Rusia. În acest context vitreg, stăpînul RM ştie că unei ţări sărace nu trebuie să i se permite să protesteze, ci să tragă la jug pînă la ultima suflare spre bunăstarea şi atotputernicia „guvernării lui”.

Actual guvernare a ţării declară că este proeuropeană. Aşa-i? Actual guvernare a ţării recunoaşte, încă, statutul militar de neutralitate a Republicii Moldova, aşa-i? În acest context, pasivitatea Armatei Naţionale este plasată logic în raport cu acţiuni belicoase împotriva altor state, dar şi a propriilor cetăţeni, singurul ei rost fiind apărarea ţării de potenţiale atacuri din exterior. Cu toate acestea, „legiuitorii proeuropeni” din Parlamentul RM au iniţiat un „Proiect de lege care le permite militarilor Armatei Naționale să utilizeze forța, munițiile, substanțe chimice și lacrimogene, tehnica de luptă și animale dresate pentru curmarea tulburărilor de masă și încălcării ordinii publice.”

Vorbindu-le europenilor despre alinierea RM la standardele UE şi la normele integraţioniste ce derivă din Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE, dincolo de deficienţele amintite mai sus, guvernarea vrea militarizarea Statului. Occidentalii, ruşii şi toţi moldovenii ştiu cine controlează Statul Republica Moldova. Se pun întrebările:

Cine stabileşte care şi de ce natură trebuie să fie „tulburările de masă și încălcările ordinii publice” care trebuie oprimate de către Armata Naţională?

Vor acţiona în comun cu Poliţia, Carabinierii, Brigăzile cu Destinaţie Specială „Fulger” şi „Alfa”, cu „Argus” etc.?

Nu cumva numărul forţelor opresoare îl depăşeşte pe cel al potenţialilor manifestanţi anti-guvernamentali?

Transformînd Armata Naţională în forţă internă de opresiune împotriva moldovenilor, indiferent cît de mulţi şi-ar manifesta nemulţumirile sociale, devine sau nu Republica Moldova un Stat militarizat, în care Armata Naţională este transformată într-o juntă militară condusă de un civil?

Sunt sau nu îndreptăţite manifestaţiile de protest naţional, democratice constituţional şi european, împotriva unui partid de guvernămînt care nu a fost votat majoritar, dar „s-a cîrpit numeric” cu deputaţi şi cu reprezentanţi în teritoriu ca să-şi justifice o majoritate nevotată de poporul majoritar? Atunci de ce este activată Armata ca să lupte împotriva propriilor cetăţeni?

Acum vedeţi de ce nu are ursul coadă? Acum înţelegeţi de ce, în perspective periculoase pentru ţară şi destabilizatoare în plan regional, toate cele descrise mai sus au serioase legături cu „tentativa de asasinare de operetă a lui Plahotniuc”? Despre cine cîştigă şi pierde din cauza acestor jocuri, înscenări şi abuzuri vom vorbi un pic mai tîrziu! Sigur că tot „amărîţii de moldoveni” sunt marii perdanţi!