Dansul este o artă ce trezește admirația și încîntă simțurile, iar dansatorii sunt cei care transmit emoțiile și energia prin talentul lor. Prin dans exprimăm bucuria, tristețea sau dorința, prin dans socializăm și comunicăm, indiferent de limba vorbită sau din cultura din care venim.

Frecventarea orelor de dans nu ne pregătește doar pentru participarea la diferite competiții. Astfel de dansuri ne oferă posibilitatea de a petrece distractiv timpul liber, pentru a face schimb de emoții pozitive între parteneri și ne ajută pentru a avea o forma fizică mai bună. Dansurile latino sunt dansuri în perechi, în timpul lecției partenerii se schimbă permanent și așa, în timpul orei, se dansează cu toții cei prezenți în sala de dans. În timpul dansului, conduce bărbatul, iar femeia se lasă condusă,.La aceste lecții bărbatul învață tehnicile conducerii partenerei şi nu e atît de simplu. Femeia, la rîndul ei, învață să fie condusă, să simtă mișcările partenerului și să înfrumusețeze dansul.

Bărbatul devine mai îndrăzneț, mai cu inițiativă și mai activ, iar femeia mai ascultătoare formînd o atmosferă armonioasă și frumoasă. Dansurile latino sunt mai simple, dar și mai complicate, au pașii lor de bază și diferite mișcări combinate. Cu ajutorul lor, partenerii învaţă să improvizeze, fiindcă improvizația este elementul de bază în astfel de dansuri. În prezent avem o mulțime de stiluri, ca de exemplu:

Salsa – este un amestec de ritmuri de origine latino și afro-caraibiana ca: danzon, mambo, rumba, guajira, charanga, cha cha cha şi guaguanco. La nașterea și dezvoltarea sa se consideră că și-au adus contribuția cubanezii, portoricanii și Nord-americanii. Dansul salsa este rezultatul unei atmosfere pline de interferențe culturale. Schimbările politice şi culturale generate de revoluția lui Fidel Castro au făcut ca principalii promotori ai fenomenului latino să fie emigranții portoricani. În New York trăiau sute de mii. Astfel, ritmurile “Bomba” şi “Plena”, din Puerto Rico, s-au contopit cu America de Nord și Cuba, cu aportul muzicienilor portoricani Cartijo și Ismael Rivera.

Bachata – își găsește originile în Republica Dominicană, atît ca stil de dans cît și ca gen de muzică. Dansul folosește, alături de mişcările specifice bachata, și mișcări ce pot fi întîlnite în dansuri cubaneze. În funcție de parteneri și de melodia aleasă, bachata se poate dansa atît în poziții deschise, cît și în poziții închise. Focusul cade pe o conexiune foarte subtila între parteneri, realizată prin împingeri și apropieri ușoare, care indică parcă și viitorii pași. Ca și tipologie, bachata poate fi împărțită în trei mari categorii, deși există numeroase variații ale acestui stil de dans, cel mai popular bachata modernă, stil care este într-o continuă evoluție. Mișcările tipice de bachata sunt astfel completate cu pași preluați din alte stiluri de dans precum bolero, tango sau altele. Extinderea stilului bachata s-a orientat în acest caz mai mult către Angola. Acest stil este un derivat al dansului tradițional semba, cu muzica zouk şi compas originare din insulele Antilele Franceze din Pacific. În această bază, muzica Kizomba a devenit un gen modern de muzică, fiind combinat cu senzualitatea ritmului african. Spre deosebire de semba, muzica Kizomba este caracterizată de un ritm mai încet și, de obicei, romantic, adesea fiind cîntat în portugheză. Acesta este un stil relativ nou apărut, datînd din anii 1980-1990.

Fiind un dans cu un ritm lent, dar senzual, este dansat în pereche, foarte lin și încet, cu o priză lejera. Datorită mișcărilor de unduire a corpului în sus și în jos care trebuiesc executate, genunchii trebuie să fie cît de cît flexibili. Dansul bachata cunoaște numeroase influențe, însa rămîne cu siguranță unul extrem de senzual, ilustrînd mai mult decît evident conexiunea formată între parteneri. Înscrierea la cursuri de bachata poate fi foarte benefică pentru parteneri care doresc să îşi consolideze relația și care vor să impresioneze în orice moment atunci cînd pășesc pe ringul de dans.

 Cha cha cha – a apărut pentru prima dată în Indiile de Vest, unde există o plantă ale cărei păstăi conţin nişte seminţe care atunci cînd sunt scuturate în interiorul unui recipient scot un sunet a cărui transcriere fonetică este „cha”. Acest gen de instrumente de percuţie au fost folosite de către orchestrele cubaneze pentru stabilirea ritmului melodiei.

Cha-cha-cha-ul a moştenit multe dintre elementele de stil de la precursorii săi, rumba şi mambo. Ca majoritatea dansurilor latino, şi cha-cha-cha-ul se realizează cu o mişcare a picioarelor aproape de podea. Muşchii dansatorilor sunt relaxaţi pentru a permite o mişcare liberă a şoldurilor. Pe măsură ce se fac paşii, partea superioară a corpului se aşează cu determinare pe piciorul de sprijin.

Dansurile Latino se referă la o gama variată de dansuri de societate şi dansuri populare originare din America Latină. Sunt moştenitoarele culturii latino-americane, cum ar fi cea a Cubei, Venezuelei, Braziliei etc., unde muzica şi dansul înseamnă ceva mai mult decît distracţie, este un stil de viaţă, o formă de expresie şi comunicare. Cu un caracter, stil, total diferit de cel al dansurilor standard, dansurile latino exprimă forţă şi cel mai important, sentiment. Fiecare om poate alege un anumit stil de dans în dependenţă de caracter sau dispoziție.

Dansurile latino dăruie oamenilor o posibilitate pentru a comunica nu numai în cadrul orelor, dar și înafara lor. Orele de dans le preferă atît tinerii cît și persoanale mai în vîrstă, care au o dorinta de a face cunoștință cu oameni noi și de a petrece plăcut timpul.

Cristina Berdeu, studentă la Jurnalistică, USM