RECOLTE BOIERESTI DE MERE DOMNESTI SAU CEA MAI MODERNA LIVADA DE MAR DIN R. MOLDOVA

La invitaţia absolvenţilor de la specialitatea Protecţia plantelor Victor Voina şi Sergiu Daud, învcadraţi ca ingineri-agronomi-protecţionişti în SRL “Darurile Basarabiei”, am vizitat livada de măr pe suprafaţa de 25 ha, pe care ei, în tot sensul, o protejează profesional. Ei se tot lăudau ce livadă “grozavă au”, dar una este să auzi şi alta e să vezi. De aceea, la mijlocul lunii august am ajuns pe colinele Mălăieştilor din Rîşcani, unde înfloreşte şi rodeşte o livada bună de o reală poveste.

 

Despre „Darurile Basarabiei"

Proprietarul SRL „Darurile Basarabiei" este dl ValeriuMatcovschi, care a înfiinţat în 2011 o livadă superintensivă după toate rigorile europene, iar extinderea ei continuă.

Livada se mărgineşte cu izvoare naturale din care s-au înfiinţat două iazuri, şi acestea fiind, la fel, proprietate privată. De aici se extrage apa pentruirigare prin picurare cu sistemul „Netafim" Israel, în prealabil apa fiind filtrată. Plantaţia pomicolă este protejată cu sistemele anti-grindinăFruit Security" (Austria)şi anti-îngheţ „Agrofrost" (Belgia). În paralel cu producerea fructelor de măr, compania este în exclusivitate intermediarul sau dealerul din Moldova al sistemelor împotriva îngheţurilor, produse de compania „Agrofrost" NV (Belgia). În propietate au un frigider cu capacitatea de 2000 t, compiuterizat, cu atmosferă controlată, ce permite stocarea, păstrarea şi vînzarea fructelor şi legumelor proaspete o perioadă îndelungată pe pieţele din Moldova şi externe – pînă în luna iunie-iulie.

Interesul companiei este direcţionat spre asortimentul de fructe devirozate şi rezistente la rapăn (Crimson Crisp, Dalinette şi Dalirene), pentru a corespunde cerinţelor exigente ale pieţelor de export.

 

Problemele fitosanitare

Din discuţiile cu colegii juniori am aflat că dăunătorul de bază este endemicul vierme al merelor (Cydia pomonella), care se monitorizează şi avertizează cu capcanele feromonale, dar reducerea densităţii populaţiilor are loc prin tratamente chimice. Agenţii patogeni principali sînt Venturia inaequalis – rapănul şi Podosphaera leucotricha – făinarea, care la fel se reduc prin tratări chimice. Nimic nou în domeniu, doar că momentul aplicării acestor tratamente, sau perioada optimă a stropirilor, este din cea mai precisă, la nivel de oră şi nu de zi, astfel se obţine reducerea considerabilă a numărului de tratamente.

Pentru aceste realizări au fost angajaţi doi şi nu doar un protecţionat, astfel ei au obligaţia să stea efectiv cu ochii nu numai pe livadă, dar pe fiecare pom, conform devizei proprietarului Matcovschi: “Grija pentru fiecare pom, apoi pentru toată livada”.

Din discuţiile cu protecţioniştii, am mai aflat că floarea este atacată de gîndacul păros – Epicometis hirta şi problema se rezolvă prin capcanele feromonale de origine ungurească cu denumirea “CsalomoN rovar-csapda”, care sînt în număr de cîteva mii. Împotriva gîndacului se aplică şi măsuri de prevenire, în sens că livezile sînt acoperite cu plasă nu numai din partea de sus, dar şi cele laterale, în special din vecinătatea cu fîşia forestieră, de unde zborul gîndacului este cel mai intens.

Un alt dăunător bun zburător este şi molia orientală – Grapholitha molesta, care are cîteva zeci de hectare de piersic în stînga livezii de mărul din proprietatea “Darurile Basarabiei”, astfel pentru diversitate nutritivă schimbă planta-gazdă. Se observă bine în vîrfurile lăstarilor, de aceea se combate prin două metode: mecanică – tăierea lăstarilor atacaţi şi chimic, instantaneu cu viermele merelor.

Fructele mai sînt atacate şi de gărgariţe – muşcătură microscopică cînd sînt mici şi în formare, apoi devin ca nişte “negi” cînd sînt în maturizare fiziologică (coacere). Luînd în consideraţie două aspecte importante: (i) pretenţiile cumpărătorului fructelor de măr şi (ii) perioada de păstrare fiind cea mai importantă. Din aceste neglijenţe apăr alte două probleme: (i) aspectul comercial al fructelor – patologice, adică bolnave după “ciupire”; (ii) reuşita vînzărilor – în special dacă sînt preluate din frigider cu climă controlată şi transportate pentru comerţ şi expuse la vînzare fără respectarea acestor condiţii. De aceea, orice “gînganie” care zboară în livadă şi cît de cît ciupeşte din “mărul lui Adam” – ulterior bate la buzunar şi toţi domnii livădari şi tîrgoveţi ajung la scandal.

Alt dăunător din livadă este sfredelitorul ramurilor – Zeuzera pyrina, care atacă tulpinile tinere ale pomilor. Cu ochii buni ai absolvenţilor, care observă excrementele de la baza pomului lăsate de larvă şi prin care se “autodenunţă”, se combate la timp insecta şi pomii sînt salvaţi de la pieire de pe urma rosăturilor de omidă la măduva tulpinii. Operaţia constă într-o “fină intervenţie chirurgicală” sau cu o sîrmă ascuţită se sfredelesc galeriile şi astfel se distruge omida din interior.

Din punct de vedere fitosanitar, tănăra livadă este supravegheată foarte insistent, de aceea odată cu tratamentele împotriva viermelui merelor se reduc la minim şi ceilalţi dăunători fitofagi. Acarienii, însă, necesită o tehnologie aparte, dar aceşti dăunători sînt încă sub PED în această livadă, astfel proprietarul mai are timp să se pregătească pentru eventualele populaţii care, obligatoriu, vor reclama tratamente curative.

Alte îngrijiri ale livezii care m-au impresionat a fost înierbarea livezii între rînduri şi pe drumurile din interior. Pentru apreciere mă exprim prin lauda universală din popor “ca la carte”. Una e să vezi în reclame şi pliante, alta e să vezi pe viu. Verde, deasă, tunsă, scurtă, fără “insule” între pomi – sau exact după tehnologia acestor înierbări de livadă. Avantajele şi dezavantajele înierbărilor vor fi expuse în alt articol, dar că solul fertil rămîne în livadă şi nu se spală în iazurile din vecinătate este evident şi cel mai important.

Tot în acest context menţionăm că livada este îngrădită sută la sută, drumurile tehnologice sînt înierbate, iar cele stradale – pietruite.

În concluzie, este pentru prima dată cînd în Moldova am văzut o livadă înfiinţată şi întreţinută conform tehnologiilor moderne europene. Tot pentru prima dată, am întîlnit un proprietar, nu unul oarecare, ci unul înţelept, fiindcă nu se fixează pe problema financiară, cum procedează alţi livădari care nu au bani, dar se apucă să facă cumva un măr. Dl V.Matcovschi mizează pe conceptul: dacă trebuie – cautăm, cumpărăm şi aplicăm, important e să obţinem rezultatul scontat.

Felicitări, urări de mari succese şi întotdeauna recolte boiereşti de mere domneşti.

Asea M. TIMUŞ