El îşi demonstrează muşchii. Bombardează Siria. Le indică liderilor europeni locul lor. Şi, în pofida acestor lucruri, liderul de la Kremlin se bucură de succes. Şi nu doar printre exponenţii extremei drepte. În epoca liderilor slabi, oamenii îşi îndreaptă privirea spre cel puternic.

Occidentul contemplează neputincios „fenomenul Putin”. Donald Trump îl consideră neordinar. În Europa – de la ţările scandinave şi pînă la Italia – toate mişcările populare fac trimitere la Putin. Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional din Franţa s-a adresat anume băncilor ruse pentru finanţarea campaniei electorale. Politicianul de extremă stîngă Jean-Luc Mélenchon spune că Merkel şi nu Putin este vinovată de situaţia dezastruoasă din Uniunea Europeană. Iar liberalul François Fillon, ex-premier, insistă să se negocieze anume cu Putin.

Da, poate că la modul fizic Vladimir Putin nu este un James Dean şi nici Marcello Mastroianni. Însă modul său de a acţiona decisiv surpă serios din imaginea Angelei Merkel, care e departe de a fi o amazoană, şi din cea a lui Hollande, pe care-i greu să-l numeşti superman. Şi chiar dacă Obama are o anumită ţinută, el seamănă mai mult cu un profesor universitar, decît cu un campion la lupte libere.

Mesajul pe care Putin îl trimite Occidentului este că acesta este condus de lideri slabi, iar adevăratul boss este el.

Occidentul se simte strîns la zid din cauza luptei ineficiente cu islamismul, atît în Asia, cît şi în Africa. În majoritatea cazurilor, uneori poate inconştient, Occidentul ar vrea un lider puternic, capabil să cîştige războiul, şi nu un general care abia şopteşte ordinele.

În Europa şi în Statele Unite se simte o oarecare oboseală de democraţie. Partidele istorice americane – republican şi democrat – şi cele tradiţionale europene – social-democrat şi creştin-democrat – au slăbit considerabil, din cauza incapacităţii de a se conforma noilor realităţi.

Pe timpul crizei democraţia occidentală a încetat să mai simtă doleanţele cetăţenilor simpli, care au obosit deja să aştepte progresul şi nu mai cred în el. Această criză nu doar alimentează extrema dreaptă, naţionalismul, dar şi loveşte puternic în unitatea europeană. În această situaţie Vladimir Putin compare în ipostază de scut pentru Occidentul creştinesc.

Dar mai este şi altceva, ce determină orientarea spre Putin. America nu doar a înjosit Europa prin comportament brutal, dar acum o mai şi trădează. America a făcut mai întîi din Europa un vasal, iar acum o lasă în voia sorţii. Este firesc ca în asemnea situaţie mai mulţi politicieni caută să ajungă la o înţelegere cu Putin. Iar ei e în drept să înainteze o notă de plată.

După L'Espresso, Italia