Dacă în şah există contraatacul, se poate afirma că Vladimir Putin l-a folosit strălucit.

Declaraţia despre plecarea imediată a armatei ruse din Siria, după şase luni de la începutul campaniei militare împotriva grupărilor de terorişti şi ale opoziţiei lui Assad, dar şi înainte de începutul celei de a treia runde a negocierilor de la Geneva, i-a surprins pe toţi. La fel ca şi implicarea Rusiei în conflictul din Orientul Apropiat.

Bineînţeles, în toate acestea este şi un element teatral: comportamentul în sensul „veni, vidi, vici” („am venit, am văzut, am învins”) Putin l-a ilustrat şi demonstrat excelent. În primul rînd, declaraţia a fost făcută în aniversarea a cincea de la începutul războiului civil. În plus, iată succesele militare ale ruşilor, sonorizate de un om atît de serios cum este Serghei Şoigu, ministrul apărării din Rusia: au fost neutralizate două mii de persoane venite în Rusia în calitate de legionari, dintre care 17 comandanţi, au fost distruse 209 instalaţii de prelucrare a petrolului şi două mii de autocisterne, au fost eliberate 400 de orăşele şi sate, precum şi 10 mii de kilometri pătraţi. Nemaivorbind de schimbarea raportului de forţe din regiune.

Americanii se pot lăuda cu aşa ceva?!

Preşedintele sirian Bashar al-Assad, deja bine instruit, declară că „este gata să demareze un nou proces politic”. Spre mirarea evidentă şi a americanilor, şi a opoziţiei siriene. Acum se aşteaptă reacţia lor. Preşedintele Barac Obama trebuie să strunească Turcia (care deja e montată ţi este mai puţin agresivă din cauza problemelor politice interne) şi, în special, Arabia Saudită, care nu a încetat să sprijine jihadiştii. Dar principalul lucru – Obama trebuie să demonstreze că doreşte sincer şi serios să lupte cu statul islamic. În plus, SUA şi aliaţii săi s-au pomenit în situaţia să mizeze pe negocieri paşnice. Rusia s-a retras, dar ceilalţi? Se va vedea la Geneva…

Iniţiativa lui Putin trezeşte şi anumite suspiciuni. În primul rînd, Assad nu poate spera de unul singur să recucerească întreg teritoriul Siriei. Prin urmare, ar putea exista o anumită divizare a teritoriului (de la Damask pînă la Aleppo), convenită între SUA şi Rusia. Cea de a doua suspiciune ţine de schimbarea regimului. Anterior, presa occidentală susţinea că retragerea lui Assad e posibilă numai în condiţiile pe care le va înainta Kremlinul, şi numai la momentul ales de ruşi. Astăzi, se pare că această problemă nu mai este actuală…

După Il Giornale, Italia