Mai multe situaţii, trăite personal sau auzite de pe la alţii, m-au făcut să identific o categorie socială aparte – cea a paznicilor. Clasa paznicilor se împarte în mai multe grupuri, cea mai periculoasă fiind a „lupilor paznici la oi”. În acelaşi timp, una dintre cele mai enervante subcategorii ale acesteia este cea a paznicului fără ocupaţie. Acesta, inevitabil un bărbat, stă degeaba în faţa unei clădiri de birouri şi se plictiseşte. De obicei, cu regularitatea „o zi peste trei”. Pînă aici, înţeleg tragedia bietului individ, singur, nevorbit şi inutil. Dar sînt cazuri, cînd nu-l mai înţeleg.

Să zicem că este ora opt seara, cei care lucrează peste zi în clădire au plecat demult, paznicul a rămas și se învîrte de colo-colo fără rost. O mașină încetinește în dreptul clădirii, șoferul a observat un loc de parcare. Cu o manevră simplă, pune automobilul lîngă bordură. Acesta este marele moment al paznicului, care se apropie de ma­și­nă important și încrîncenat.

„Nu puteți să parcați aici“, zice cu răutate. Șoferul îl privește ca pe un nebun. „De ce?“, întrea­bă. Paznicul arată cu mîna spre o ladă de plastic pusă pe trotuar. „Parcare de firmă“, spune. Șoferul se uită la ladă, se uită la paznic. „Lada asta înseamnă că strada e a dumitale?“, întreabă, și el pus pe harță. „E a firmei“, spu­ne paznicul, sigur pe el ca un cîine care își apără teritoriul. „E strada oricui, - zice șoferul, - că doar n-a făcut-o firma!“.

Paznicul stă acuzator lîngă mașină, frustrat. „N-aveți voie să par­cați aici“, repetă cu insistenţă. Șoferul coboară din mașină, se uită iarăși la ladă, se uită din nou la paznic. „Și dacă o las aici -, spune, - ce o să se întîmple!?“.

„N-aveți voie“, repetă paznicul, roşu la faţă de nervi şi de propria-i importanţă nevalorificată. La care șoferul își încuie mașina și pleacă fără să privească în urmă, iar paznicul rămîne tîmp pe loc și bos­co­­rodește ceva numai de el știut, fără însă a conștientiza, nici de această dată, că este doar un biet securist formal și prost, dar, din fericire, fără nici cea mai mică putere.

Numai că asemenea categorie de proşti mi se pare cea mai supărătoare – pentru că nimic nu deranjează mai tare ca prostul împuternicit.

Lilia GRUBÎI