La cum arată la noi în România (dar se vede că şi în R. Moldova - nota red.), Ziua Sfîntului Valentin este o sărbătoare comercială de import. Social vorbind, Sfîntul Valentin, o sărbătoare catolică a familiei, a fost transformată în sărbătoare a sexualităţii. Teologic vorbind, o pervertire a dragostei în desfrîu. Să vedem care este povestea Sfîntului Valentin.

Povestea Sfîntului Valentin

Pe 14 februarie, sinaxarul catolic pomeneşte pe doi sfinţi martiri cu numele de Valentin, unul preot la Roma, altul episcop la Terni. Ambii sînt sărbătoriţi şi în Biserica Ortodoxă, pe 6 şi respectiv 30 iulie. Detaliile despre vieţile lor sînt oarecum neclare. Preotul din Roma a trăit în secolul III, prieten al împăratului Claudiu Gotul (268-270).

Pentru că era creştin şi foarte critic în privinţa orgiilor sexuale dedicate zeului Faunul Lupercus, a fost trimis la judecată sub învinuirea de nerespectarea religiei romane şi a fost condamnat la moarte, în anii 268 sau 270. Episcopul din Terni a fost arestat pentru credinţa lui şi anchetat de prefectul Asteria. Pentru a-i testa veridicitatea credinţei, prefectul i-a cerut să se roage pentru fata lui, care suferea de orbire.

Minunea s-a întîmplat şi fata şi-a recăpătat vederea, ceea ce l-a determinat pe prefect sa se convertească la creştinism cu toată familia sa. Mai mult, prefectul a dispus eliberarea tuturor creştinilor închişi pentru credinţă. Auzind împăratul Claudiu, l-a arestat din nou pe episcopul Valentin şi l-a condamnat la moarte. Ambii au fost martirizaţi şi îngropat la Roma, pe Via Flaminia, într-o zi de 14 februarie. Mai tîrziu, în anul 496, papa Ghelasie I a stabilit data de 14 februarie ca ziua de cinstire a lor.

Cum a apărut Valentine’s Day (Ziua îndrăgostiţilor)?

Pe seama Sfîntului Valentin s-au creat numeroase legende de-a lungul timpului, tocmai datorită confuziei uşoare care se poate face între cei doi purtători ai aceluiaşi nume. O legendă neconfirmată susţine că preotul Valentin a fost prins oficiind creştinilor slujba cununiei religioase, încălcînd astfel dispoziţiile împăratului Claudiu şi pentru asta a fost martirizat.

În 1382, poetul Geoffrey Caucher face prima legătură documentată între Sf. Valentin şi dragostea romantică. El scria într-un poem „For this was on Sfîntul Valentine's Day, when every bird cometh there to choose his mate.” (Pentru aceasta a fost ziua Sfîntul Valentin, cînd fiecare pasăre îşi alege perechea). Poemul a fost scris în cinstea primei aniversări a logodnei dintre regele Richard al II-lea al Angliei şi prinţesa Anna de Bohemia (căsătoriţi în 1381, fiacre avînd vîrsta de 15 ani). De aici a pornit ideea legăturii dintre Sfîntul Valentin şi cei logodiţi.

În anul 1400, o lucrare intitulată „Charter of the Court of Love.” (Carta Curţii dragostei) menţiona ziua de 14 februarie ca zi a îndrăgostiţilor, ce se desfăşura la Curtea Regală din Franţa, cu ample festivităţi: dansuri, jocuri, cîntece şi poezii de dragoste. În acest fel, dragostea, ca sentiment uman, începe să-şi aibă propria zi de serbare. Aşa începe istoria Valentine’s Day.

Apoi, de-a lungul istoriei, Valentine’s Day apare în numeroase opere literare anglo-saxone, inclusiv în opera „Hamlet” a lui William Shakespeare. (Tomorrow is Saint Valentine's day / All in the morning betime, / And I a maid at your window,/ To be your Valentine). De aici, ideea logodnicelor de a fi „your Valentine” logodnicilor lor. Mai tîrziu, în sec. XVI-XVIII, sărbătoarea s-a îmbogăţit cu diverse obiceiuri prin care logodnicii şi îndrăgostiţii îşi mărturiseau afecţiunea unuia pentru celălalt: îşi ofereau flori şi ciocolată, îşi trimiteau mesaje de dragoste însoţite de inimioare, simboluri ale zeului Cupidon, responsabil în mitologia greco-romană cu dorinţa de tip erotic.

Interesant este că dezvoltarea acestei sărbători în spaţiul anglo-saxon a determinat pînă şi Bisericile Anglicană şi Lutherană să-l declare pe Sfîntul Valentin patron al logodnicilor.

Povestea Sfîntului Valentin. Ce este astăzi Valentine’s Day

Aşa cum apare ea astăzi, Ziua Îndrăgostiţilor este nu numai o deviere de la morala creştină, ci chiar şi o deviere de la tradiţia dragostei fireşti dintre logodnici. Acest lucru convine însă actualei societăţi din două mari motive. Pe de o parte, cei îndrăgostiţi cheltuiesc sume uneori consistente. Ciocolată, flori, bijuterii şi chiar vacanţe, iată cîteva „jertfe” care şi astăzi sînt aduse pe altarul lui Cupidon. Statisticile spun că veniturile comercianţilor cresc cam de trei ori, iar cele ale agenţiilor de turism cresc cu 15-20%.

Aşadar, Valentine’s Day este un foarte bun vector de marketing, bazat pe ideea creştină, dar dusă uneori în derizoriu, că dragostea trebuie neapărat dovedită cumva. E frumos să ne căsătorim din dragoste, dar e periculos să faci din dragoste comerţ. Pe de altă parte, anticul Cupidon începe să fie detronat de modernul Eros. Unii sînt prea pofticioşi şi înţeleg dragostea mai mult în nuanţă sexuală.

Această deviaţie a stîrnit şi un contracurent, de reabilitare a romantismului, prin românescul „Dragobete”, care pare mai purificat de impulsiunile sexuale. Ori, industria sexualităţii are două mari beneficii: odată că are profituri bune, al doilea că sexualitatea poate fi ea însăşi agent publicitar pentru alte forme de afacere.

Aşa că de ce s-ar simţi deranjată societatea de azi de Valentine”s Day?! Dimpotrivă, pare foarte profitabil, chiar dacă îmbracă şi forme imorale, care merg pînă la exploatare sexuală (nu e tot una cu prostituţia). Că doar nu-şi duc unii iubitele (pasagere sau nu) pe sute sau mii de euro în excursie, doar ca să le arate frumuseţile turistice. Pentru aceştia, cred că mai importantă e frumuseţea nurilor domnişoarei.

În 1998, episcopatul catolic român, constatînd turnura mai mult erotică pe care a luat-o Valentine’s day, mai ales prin aşa numitele „căsătorii de probă” şi-a declarat public dezacordul faţă de Valentine’s Day, arătînd că, de fapt, preotul Valentin nu a încurajat, ci a combătut imoralitatea sexuală.