„El bea vin mai mult din oală, decît din pahar“

A domnit în Moldova între 1661 şi 1665. În această perioadă, în ţară a fost linişte, iar domnitorul petrecăreţ s-a bucurat de sprijinul boierilor. El a rămas în istorie prin prisma portretelor făcute de Nicolae Iorga, Ion Neculce sau Mihai Eminescu, care îl descriau drept un bun bătrîn beţiv.

Eustatie Dabija a stat pe tronul Moldovei timp de 4 ani, între 1661 şi 1665. Domnitorul Dabija a fost iubit de moldoveni, datorită faptului că era cinstit şi cu bun simţ, însă îi plăcea mult şi paharul. Eustatie Dabija i-a urmat la tronul ţării lui Ştefăniţă Lupu. Pînă să ajungă să conducă destinele Moldovei, acesta a fost vornic, paharnic şi ban al ţării.

În luna septembrie a anului 1661, Eustatie Dabija a fost numit voievod al Moldovei, la propunerea boierilor ţării şi cu acceptul Porţii. „Venit-au Dabija Vodă în scaunul domnesc la Iaşi, tuturor cu bucurie de bună părere pentru domn bun de boieriu de ţară. Şi era tuturor cu bine. Şi nu era nici un boieriu în prepus sau în minciuni la acest domn, nici ţara nu era împresurată cu dările pre acea vreme“, aşa a descris cronicarul Ion Neculce înscăunarea lui Eustatie Dabija. Eustatie Dabija era cunoscut ca un om bun şi milos, despre care acelaşi cronicar Ion Neculce a spus: „Acest domnu ave obicei, cînd şide la masă şi vide niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi le trimete acelor oameni acolo în ogradă, de mînca acei oameni”.

Eustatie Dabija provenea din Ţinutul Putnei, el fiind voievodul care a introdus o nouă dare, pogonăritul (impozit plătit pentru pogonul cultivat), lucru ce a stîrnit nemulţumiri printre podgoreni. Dabija a reînfiinţat monetăria din Cetatea Sucevei, devenind ultimul voievod care a bătut moneda moldovenească. În timpul domniei sale, au fost bătuţi şilingii de aramă, cunoscuţi popular ca şi ”şalăi”, monede ce semănau cu şilingii polonezi ai lui Ioan al II-lea Cazimir.

„Era bănărie în Cetatea Sucevei, care era de la Dabija-vodă, şi făcea şalăi de aramă, cari numai aici, în ţară, îmblau, 4 şalăi la un banu bunu”, aşa descria cronicarul Nicolae Muste monetăria lui Eustatie Dabija.

Voievodul moldovean a fost căsătorit cu Dafina, fiica boierului Mihai Furtună, împreună cu care a avut o fiică. Domnitorul Eustatie Dabija a reuşit să îndeplinească ultima dorinţă a voievodului Miron Barnovschi Movilă, aceea de a finaliza construcţia Mănăstirii Bîrnova, din judeţul Iaşi. Eustatie Dabija a murit la 11 septembrie 1665, fiind înmormîntat la Mănăstirea Bîrnova. Cronicarul Ion Neculce a arătat că domnitorul moldovean a fost îngropat cu mare fast, spunînd: ”l-a dus cu toată boerimea cu mare cinste, de l-au îngropat la mănăstirea lui, în Bărnova, care este de dînsul, isprăvită; iară din temelia ei a fost început-o Bărnovscki Vodă a o zidire, şi n-a apucat să o isprăvească, că a perit la Poartă”.

Eustatie Dabija a fost un mare iubitor de vin

Domnitorul Eustatie Dabija a rămas cunoscut în istorie, nu pentru luptele purtate sau ctitoriile ridicate, ci pentru că ”se cam dădea la sîngele Domnului”. „Istrati Dabija, un bun bătrîn beţiv, muri în Scaun pentru că vîrsta-i era prea înaintată ca să-l mai poată atinge nenorocirea maziliei“, spunea Nicolae Iorga, despre voievodul Dabija. Şi cronicarul Ion Neculce a arătat că Eustatie Dabija era un mare consumator de vin, precizînd că ”aşişdere el be vin mai mult din oală roşie decît din păhar de cristal, dzicînd că-i mai dulce vinul din oală decît din păhar”. Povestea domnitorului Eustatie Dabija l-a impresionat şi pe Mihai Eminescu, care a compus poezia ”Umbra lui Istrate Dabija – voievod”. Versurile acestei poezii demonstrează încă o dată că voievodul Dabija era un mare petrecăreţ:

”Se certe ungurii şi leşii …

Ce-mi pasă mie? La Cotnari

Eu chefuiam cu cimpoieşii,

Cu măscărici şi lăutari

Şi sub umbrarele de cetini

Norodu-ntreg juca şi bea.

Iar eu ziceam:

Să bem, prietini,

Să bem pîn’nu vom mai putea!”.

Dănuţ ZUZEAC, Adevărul.ro