Uniunea Europeană ar trebui să-şi dea sama, cînd a fost creată alianţa militaristă care, în Europa e atît pe placul forţelor de stînga, bine intenţionate, cît şi pe placul celor mai cinici şi incontrolabili neoconservatori. În anul 2003 europenii au contemplat liniştit la faptul cum această alianţă militaristă anglo-americană a invadat Iraq-ul. Nu întîmplător campania militară a fost condusă de progresistul Tony Blair şi conservativul George Bush. Iar în anul 2011a avut loc o campanie şi mai teribilă în Libia, sub conducerea trioului Obama-Sarcozy-Cameroon. Acum această alianţă militaristă e implicată în propaganda rusofobă.

Sînt suficiente doar cîteva observaţii. Mai întîi Parlamentul European adoptă o rezoluţie aberantă, scrisă de ex-ministrul de externe al Poloniei, Anna Elzbieta Fotyga, prin care atît gruparea stat islamic, cît şi cu Rusia, sînt declaraţi cei mai mari duşmani ai Europei. După care ziarul Le Monde, tribuna burgheziei iluminate, publică un editorial la fel de aberant, în care acuză Kremlinul că ar exercita influenţă asupra opiniei publice occidentale „prin dezvoltarea ideii apocaliptice despre sfîrşitul civilizaţiei occidentale şi dorinţa popoarelor de a renunţa la libertate în favoarea unei mîni forte”. În sfîrşit, ministrul de externe al Marii Britanii Boris Johnson ne explică faptul că „NATO are, ca funcţie de bază, apărarea de agresiunea Rusiei”.

Aşadar, vedem un amalgam constituit din forţe de stînga şi de dreapta. Acelaşi amalgam a produs catastrofe în Orientul apropiat, iar acum încearcă să ciocnească direct Occidentul cu Rusia.

Se ajunge la situaţii pe cît de comice, pe atît de dramatice. E chiar înfiorător să vedem cum Parlamentul European vrea să instituie cenzura în presă, pe motiv că Moscova o foloseşte în scopuri propagandistice. Şi toate acestea în numele valorilor Europei occidentale, care a minţit despre Iraq şi Libia, care a trimis soldaţi „să apere” hotarele Turciei şi ale Siriei. Europa continuă să mintă fără nici o limită (dar în schimbul banilor) asupra surselor de finanţare a terorismului islamic, care se bucură de sprijinul a trei monarhii din Golful Persic, cu care UE are relaţii economice.

Ne mai întrebăm, în ce măsură trebuie să fii afectat de paranoia ca să afirmi că Trump a cîştigat mulţumită Kremlinului? Sau cît de cretin trebuie să fii ca să nu înţelegi că Acordul de asociere cu Ucraina a fost respins în Olanda pentru că Partidul Centrist de acolo este xenofob şi se pronunţă împotriva oricăror forme de imigrare?

Cum să-l înţelegem pe acelaşi Boris Johnson care, pe de o parte a sprijinit Brexit-ul, iar pe de altă parte susţine că ar vrea ca „întreprinderile britanice să se bucure de libertate maximală în afacerile lor pe piaţa comună a UE”? E comod, nu? E ca şi cum soţul i-ar spune soţiei: „Mă enervezi, eu plec, dar tu să-mi faci de mîncare în continuare şi să mă primeşti în pat”. Asemenea politicieni sînt mai periculoşi pentru europeni decît Putin cu întreaga lui armată!

După Gli Occhi Della Guerra, Italia