Cîteva săptămîni în urmă, la UASM, a venit americanul Merle Anderson cu o serie de lecţii publice despre situaţia agriculturii mondiale. La una din lecţii am asistat şi eu. Am rămas impresionată de unele aspecte şi totodată am realizat că este timpul să-mi expun propria „lecţie publică” prin intermediul Moldovei Suverane, ca să informăm cetăţenii cititori despre fenomenul ultra-nou din ţară: plantele modificate genetic şi maratonul lor peste mări şi ţări şi înscăunarea lor, inclusiv, în ţara noastră. Acestea fac parte din evoluţia agriculturii mondiale şi, totodată, a învăţămîntului superior autohton, care ne priveşte pe fiecare.

Impresiile. Dl Merle Anderson a întrebat dacă sînt studenţi care vorbesc engleza, glumind „ca să fie sigur că translatorul expune corect discursul său”… şi spre bucuria tuturor au ridicat mîna mai mulţi decît am aşteptat, inclusiv întrebările au fost formulate în engleză. M-am bucurat mult, fiindcă la începutul carierei mele didactice engleza era…o limbă chiar străină majorităţii, ori acum (de cînd ne-am făcut a ne lepăda de nesuferita limbă a lui Putin…). A doua întrebare a fost „dacă cunoaşte cineva despre modificarea genetică a plantelor prin ingineriile moderne”. Spre curiozitatea lectorului american şi bucuria noastră, în sală s-a făcut o pădure de mîini, din care a rezultat că tinerii se informează despre noutăţile din agricultură.

De la informatizare pînă la predare. Despre plantele modificate genetic (în continuare PMG) prima dată am aflat din literatura europeană la începutul anilor 2000. Interes nu prea am avut, fiindcă eram sigură că fac parte din genetică, adică non-domeniul meu. Între timp am realizat că la baza înfiinţării noii direcţii de cercetare şi implementare practică au stat, de fapt, unele insecte dăunătoare şi boli ale plantelor agricole cultivate. Adică au tangenţă directă cu specialitatea Protecţia plantelor. Din acest interes au fost incluse primele trei teme despre PMG în cursurile disciplinei Protecţia biologică. La început discuţiile despre PMG se transformau într-o „luptă” conceptuală, dar pînă la urmă scopul se atingea, fiindcă studenţii aflau: despre istoria apariţiei lor, primele ţări care au îmbrăţişat PMG, politicile în lume, alimentele umane „saturate” cu porţii din produse modificate genetic de pe masa noastră şi tot aşa. Spiritele studenţeşti se potoleau şi fiecare medita cu ce produse să se alimenteze în viitor.

Totodată, în anul 2003 a avut loc divizarea învăţămîntului universitar în 2 cicluri – licenţă şi masterat. Astfel, la masterat s-au înfiinţat discipline separate despre PMG: „Biotehnologii în protecţia plantelor” (2004-2011), la specializarea „Ştiinţe horticole şi agrosilvice”, şi „Tehnologii performante în protecţia plantelor” (2011-prezent), la specializarea „Protecţia integrată a agroecosistemelor”. Ca să fiu corectă faţă de colegii geneticieni, nici ei nu înţelegeau de ce s-au înfiinţat disciplinele cu tangenţă genetică în afara facultăţii lor. Dar după cum înţelepciunea domină şi ei au înţeles că: cercetarea la nivel de celulă – aparţine în exclusivitate geneticienilor, dar sacul cu cartof modificat genetic ca să fie rezistent la gîndacul din Colorado, deja face parte din domeniul Protecţia plantelor. Aşadar, în „biserica” ştiinţelor agricole din ţară, se ţin cursuri despre PMG, unde fiecare student află mai multe despre fenomen, după care devine mai atent la produsele alimentare din care, spre exemplu, îşi face un borş cu carne şi curechi murat.

Acceptăm sau respingem PMG. Ca preambul despre plantele din discuţie, numesc filoxera viţei-de-vie, sau păduchele, care cca 100 de ani în urmă a revoluţionat mintea podgoreanului tot atît de mult ca şi plantele noi de azi. Cu topoarele îşi apărau podgoria cînd venea brigada să le taie tufele doldora de struguri, dar cu păduche pe rădăcină. Nu se vedea, înseamnă că nu era. Altoirea viţei-de-vie era o „moadă a franţujilor” care doreau să se îmbogăţească pe spatele ţăranului. Astăzi filoxera este numai istorie şi butaşii altoiţi sînt o regulă în tehnologia de înfiinţare a unei noi podgorii. PMG sînt ceva de acest gen, dar totodată vreau să înţeleagă cititorul că nu m-a plătit americanul să le fac reclamă bună. Numai din datoria nobilă pentru a informa omul bun al meleagului meu, care citeşte acest ziar tot pentru a şti mai multe, în continuare voi expune cîteva concepţii despre PMG, dar nu înainte de primul eveniment din republică legat de ele.

În 12 martie 2004, a fost organizată prima „masă rotundă” întitulată Organismele Modificate Genetic şi Securitatea Biologică în lume, Europa şi Republica Moldova: situaţia curentă, perspective şi rolul societăţi civile. A fost organizată de asociaţia ONG-rilor de mediu „Eco-TIRAS” cu suportul DFID-ului şi al Ambasadei Marii Britaniei în Moldova. La adunare au participat cca 60 de invitaţi, printre care şi dna dr. Galina Comarov, conferenţiar pe disciplinele genetice de la UASM, şi subsemnata, din domeniul protecţia plantelor. Discuţiile au fost foarte aprinse, adunarea împărţindu-se în două tabere: pro şi contra. Pentru pro pledau doar cîteva persoane, iar contra aproape toată sala.

Aşadar, din cele expuse anterior, am aflat că termenul PMG nu este străin spaţiului nostru, se discută la cursurile universitare, cultura in vitro sau „matca” PMG ocupă un loc anumit în laboratoarele de cercetare ştiinţifică, sînt publicate articole, monografii şi cărţi de autori din ţară, legislaţia permite pătrunderea lor după testările şi omologările de rigoare. Aşa că, stimaţi cititori, aşezaţi-vă mai comod şi lecturaţi în continuare alte informaţii despre fenomenul dat.

Celula. PMG se realizează la nivel de celulă, de aceea spun pe înţelesul tuturor, că celula este identică la cele trei forme de viaţă: om, plantă, animal. După structură, este un „oraş cu tot tacîmul lui”, doar de mărimea unui „fir de nisip” sau de bobiţa unei prăsade mustoase şi gustoase. Structura celulei a fost observată de învăţaţi şi cercetată cam 50 de ani. Cînd s-a aflat conţinutul ei, s-a început manipularea în interesul omului: să schimbe celulele din ochi ca să vadă mai bine, apoi cele din inimă, ficat, un deget să-l coase înapoi fir cu fir, un picior etc. Omul însă mai dorea ca obligatoriu să se ridice de pe masa de operaţie şi, cel mai important, să trăiască pînă la adînci bătrîneţi. La fel de important, diabeticii să primească pe gratis insulina, alte medicamente pentru ca să nu moară el şi cel drag, şi tot aşa. Dar cînd vin discuţiile despre „operaţiile” în genomul unei plante pentru a avea masa doldora de bucate – spiritele se călesc. Sînt toxice, provoacă cancerul, obezitatea, sterilitatea etc., adică sînt deosebit de rele şi sub nici o formă de admis în agricultura ţării. Respect pentru concepţia şi precauţia fiecăruia, doar că sînt necesare, ca la orice judecată, şi dovezi. Ori numai cu ţigara între degete, berea pe masă şi fără cartea în faţă e uşor a filosofa, cînd nimic nu ai a predica.

Modificarea genetică din natură. Pînă la ultimul agronom ştie că leguminoasele (lucerna, mazărea, fasolea, bobul etc.) sînt doctorii pămîntului. Oricare teren degradat poate fi restabilit prin cultivarea multianuală a unei leguminoase, în special regina, adică lucerna. Lucerna a obţinut statutul de regină, fiindcă singură s-a învăţat să se hrănească cu azot. Cum? Cu ajutorul unei bacterii care absoarbe azotul din aer, după care planta îl digeră concomitent cu alte elemente nutritive. Ba mai mult. Leguminoasele au învăţat să-şi facă rezerve de azot, în aşa-numitele nodozităţi ale rădăcinilor, care rămîn doldora în sol după recoltare. Leguminoasa – bacteria – azotul = modificare genetică naturală. De la ingineria acestora s-au inspirat cercetătorii în modificarea unei „piuliţe” din celula plantei în condiţii de laborator. Ori de aici în acolo, lanurile de soia, banane, bumbac, porumb, cacao, cartof, tomate, bacifere, flori decorative etc. modificate genetic, efectiv au inundat planeta. Vor fi oprite – niciodată.

Legea şi pămîntul. După cum am menţionat anterior, ţara noastră este deschisă pentru PMG, doar că degrabă nu vor fi cultivate pe acest meleag. Atenţie, nu datorită ecologiştilor, dar din cauză că legile sînt aspre şi teritoriul mic, astfel pentru capitalişti nu prezintăm interes. Testările şi omologările sînt scumpe, dar vînzările de seminţe vor fi mici. Nu respiraţi uşor, fiindcă pătrund pe altă cale, fie contrabandă, fie prin produsele alimentare „dospite” în altă ţară şi servite la masa noastră: ciocolata Mars (Snickers, Twix, Milky Way), băuturi răcoritoare (Coca-Cola, Sprite, Pepsi-Co, Nesquik, Nestele), orez (Uncle Bens), sosul (Knorr), ceai (Lipton), biscuiţi (Parmalat) şi altele care au ajuns pînă şi după „eră noua a PMG” în ţara noastră.

Nu/Da PMG în republică. Răspuns printr-o mică poveste africană. Multă lume mai ţine minte “dustul” (DDT), care a fost scos din uz agricol, inclusiv în Africa. Toată lumea a respirat uşor. Bine şi frumos, dar pe acel continent au crescut fabulos numărul oamenilor, în special al copiilor, decedaţi de pe urma malariei. Boala se transmite prin înţepătura ţînţarilor, care erau combătuţi efectiv numai cu dust. Au trecut anii şi africanii au cerut dustul înapoi, fiindcă din reziduurile dustului din apă, sol şi plante mor după 50-60 de ani, iar de la malarie după 5-6 ani de viaţă. Fără comentarii. Totuşi, există un secret al tuturor relelor legate de alimentarea umană, care se numeşte imunitate. Un corp cu imunitatea maximă în funcţiune are posibilitatea de-a lupta cu „străinătăţile” nimerite în farfurie şi pahar. Imunitatea, o consider religia sănătăţii, dar atenţie nu începem să o dezvoltăm cînd ne spune doctorul că sîntem în prag de cancer, dar cel puţin cu 2-3 generaţii înainte. Asta spun studenţilor, viitorilor mămici şi tătici: pînă vă naşteţi copii aveţi grijă ce mîncaţi, ca fiecare organ al fătului să se dezvolte din cele sănătoase ale mamei. După – vă puteţi răsfăţa cu toate fripturile, afumăturile, băuturile, slanele, dulciurile, murăturile, sărăturile şi tot aşa.

Lupa. Unii studenţi mă întreabă direct dacă eu mănînc PMG sau produse din acestea. Răspuns – sigur că da. Nu port lupa în poşetă şi nu am răbdare să citesc pe conservă, pachet, sticlă, cutie, alt ambalaj dacă are sau nu logo-ul (semnul) care indică că acest produs conţine cîteva % de elemente obţinute prin modificarea genetică. Contez pe imunitatea mea, o ajut prin renunţarea la răsfăţurile alimentare, evit stresurile de orice gen. Adică duc o viaţă mai cumpătată decît a celor care se răsfaţă cu toate cele lumeşti. Cel mai important, aş întreba omul care susţine, fără dovezi, că PMG sînt rele pentru sănătatea omului, dacă ar renunţa la insulina produsă în exclusivitate prin ingineria genetică, dacă viaţa pruncului ar depinde de acest medicament.

Asea M. TIMUŞ, profesoară UASM