Vincent van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp, a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, ”Mîncătorii de cartofi”. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În Martie 1886, artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei, van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar van Gogh și-a tăiat în urechea.

Crizele de beţie şi sărăcia îşi pun amprenta pe sănătatea sa. Se internează singur într-un ospiciu şi pictează cam 200 de tablouri într-un an din scurta sa existenţă de numai 37 de ani. Are momente în care este conştient de demenţa sa. Cu toate acestea, se împuşcă singur în piept, se retrage în camera sa fumînd pipă, pentru ca o zi mai tîrziu să moară din cauza rănii. Picturile sale poartă amprenta unica a stilului sau, reprezentînd astăzi o parte a patrimoniului cultural mondial.