Analiştii economici străini au întocmit o listă a potenţialelor riscuri geopolitice ce ar putea deteriora starea actuală a economiei mondiale. Potrivit Financiarul.ro, în primul rind, este evidenţiat “Global weirding”, termen ce vizează nu doar încălzirea (“warming”) globală, ci şi acele fenomene care ţin de inundaţii de genul care au afectat recent Australia, iernile din ce în ce mai aspre de tipul celor care au permis înregistrare de temperaturi extreme în China, secetele extreme similare cu cea care a distrus anul trecut recoltele din SUA. Luată în derîdere de unii, de alţii prea în serios, teza schimbărilor climatice nu mai poate fi de mult timp neglijată. Implicaţiile acesteia asupra economiei mondiale sînt uriaşe, generînd trenduri ce schimbă total balanţa puterilor economice.

Dorind să menţină actuala stratificare globală, economiile mondiale sînt obligate să facă investiţii uriaşe pentru a contracara efectele schimbărilor climatice. Organizaţiile de mediu au cîştigat bătălia, forţînd producătorii să se reorienteze către produse cît mai independente de sursele tradiţionale de energie. Dovadă este reorientarea industriei auto (şi nu numai) către autovehiculele hibride sau chiar total electrice,explozia surselor alternative de energie sau eforturile care se fac pentru limitarea efectelor poluării. Dincolo de aceste elemente sînt cele rezultate direct din schimbările climatice care generează aberaţii climatologicede neimaginat acum cîţiva ani. Dacă la aceasta adaugăm evenimente meteo care distrug recolte pe arealuri geografice imense, nu mai miră pe nimeni evoluţia haotică a preţului la alimente,ceea ce generează dezechilibre majore în economia globală.

Toate acestea i-au făcut pe analişti să considere că principalul risc geopolitic pentru anul 2013 este reprezentat de schimbările climatice din ce în ce mai imprevizibile.Un risc care, în accepţiunea analiştilor depăşeşte cu mult cel legat de instabilitatea zonei euro, deoarece condiţiile climatice extreme pot determina, în primul rînd, fluctuaţii neaşteptate ale preţurilor materiilor prime agricole. Situaţii care pot genera mişcări sociopolitice de genul “Primăverii arabe” care a avut la bază tocmai o creştere rapidă a preţului alimentelor şi a produselor agricole de bază. O nouă vară fierbinte în emisfera Nordică ar putea determina o creştere a materiilor agricole de bază. Acesta este motivul pentru care “global weirding” sau consecinţele sale imediate este considerat principalul risc geopolitic al anului 2013.

Orientul Mijlociu. Pe termen mediu regiunea cea mai delicată este cea a Orientului Mijlociu unde evoluţia Iranului în direcţia înarmării nucleare, însoţită de răspunsul vehement al Israelului de a împiedica această evoluţie, dă fiori cancelariilor lumii. Din punct de vedere strategic, deţinerea de către Iran de armament nuclear nu este relevantă, dar este un factor suplimentar de tensiune în zonă. Mai ales că administraţia americană nu-şi mai permite încă un dezastru ca cele din Irak sau Afganistan, iar o campanie militară de anvegură în zona iraniană este puţin probabilă în mandatul Obama. Însă, politica izolaţionistă impusă de administraţia Obama asupra Iranului are consecinţe nefericite putînd determina un vid de putere în zona Orientului Mijlociu.

Pe de altă parte, belicosul premier israelian, Benyamin Netanyahu, nu mai este atît de puternic politic după ultimele alegeri ceea ce, pentru moment, îl obligă să îndulcească tonul. Cu toate acestea, riscul accentuării tensiunilor dintre Iran şi Israel poate escalada în orice moment. Mai ales dacă Israelul se decide să elimine liderii iranieni, o decizie care poate însă atrage represalii americane în zonă. Un risc care nu poate fi neglijat mai ales că o intervenţie americană în zonă nu ar beneficia de o susţinere din partea comunităţii internaţionale. Din acest motiv, modul în care SUA ar aborda o astfel de eventualitate poate fi determinant pentru consecinţele sale. Cert este că majoritatea analiştilor mizează pe luciditatea administraţiei Obama ceea ce face că riscul unui conflict armat în regiune să fie mai mic de 50 procente.

Pe poziţia a treia a riscurilor geopolitice este cel legat de zona euro. Politicienii europeni dau dovadă de lipsă de voinţa politică în gestionarea crizei politice, părînd că sînt mai curînd preocupaţi de rezultatul alegerilor din Germania(care vor avea loc pe 22 septembrie) decît de agravarea continuă a climatului politic şi economic din zona euro. Această lipsă de implicare nu face decît să amplifice turbulenţele din întreaga zonă. La această incapacitate a liderilor europeni de a gestiona criza se adaugă problemele rezultate din alegerile din Italia şi scandalul de corupţie în care este implicat guvernul spaniol.

Acestea, coroborate cu ceea ce s-a întâmplat în cazul ţărilor aflate în dificultate financiară şi care au fost obligate, în schimbul ajutorului financiar european, să adopte politicile de austeritate impuse pe parcursul campaniei electorale germane, trebuie analizate prin escaladarea tensiunilor sociale şi politice din întreaga Uniune. În acest context, trebuie subliniat faptul că Italia are un potenţial de criză destul de important,întimp ce Spania se află într-o situaţie delicată datorită faptului că premierul Rajoy trebuie să-şi părăsească funcţia urmînd a fi înlocuit de un alt membru al partidului de guvernare. Numai că în ambele cazuri se poate vorbi de eventualitatea unor alegeri anticipate care vor destabiliza şi mai mult situaţia. În acelaşi timp, Cipru trebuie salvat cu orice preţ, chiar dacă recesiunea în sînul uniunii monetare se agravează.

PIB-ul european a scăzut cu 0,6 la sută în ultimul trimestru al anului trecut, iar dacă se vor menţine politicile de austeritate impuse pînă în acest moment, riscurile de agravare ale recesiunii sînt în creştere. Din nefericire, din punct de vedere structural, nu se poate vorbi încă de o soluţie pe termen lung a problemelor din zona euro, ceea ce face că deciziile vitale să fie dificil de adoptat. În plus, evoluţia uniunii bancare la nivel european este departe de ceea ce se doreşte lăsînd în suspans controlul sistemului bancar în situaţii similare cu cele rezultate din criza datoriilor suverane.

Toate aceste elemente îi fac pe analişti să considere că se menţine un risc relativ major legat de posibile turbulenţe generate de situaţia incertă din zona euro. Temerile sînt însă atenuate de faptul că pînă acum Banca Centrală Europeană nu a utilizat programul OMT (outright monetary transactions) care ar permite achiziţionarea de obligaţiuni suverane emise de statele membre ale zonei euro.

China. Un risc geopolitic similar cu cel prezentat de zona euro este atribuit de analişti Chinei datorită atît problemelor interne, cît şi a celor externe ale acestei ţări. Pe plan intern, incertitudinile legate de evoluţia economiei chineze sînt legate de faptul că economia chineză a ajuns la momentul schimbului de generaţii, cu toate consecinţele derivate din această situaţie. Pe termen scurt, situaţia nu prezintă riscuri majore datorită faptului că, din punct de vedere economic, ţara este în curs de consolidare. Numai că această consolidare nu mai are aceeaşi forţă ca pînă acum, tocmai datorită tentativelor actuale de reechilibrare a economiei prin stimularea consumului intern, ceea ce ridică un semn de întrebare legat de viabilitatea programului economic aplicat de Beijing. Pe termen lung situaţia poate deveni explozivă, China fiind confruntată cu o multitudine de probleme structurale generate, în mare parte, de schimbarea de gardă la nivel decizional politic şi economic prefigurată în economia chineză.

Pe plan internaţional, relaţiile tensionate dintre China şi Japonia pot sta la baza unor turbulenţe geopolitice majore în zonă. Tensiunile dintre cele două state au la bază conflictul generat desuveranitatea insulelor Senkaku/Diaoyu. La prima vedere, conflictul din marea Chinei orientale este o demonstraţie de forţă a celor două naţiuni, care poate fi catalogată ca fiind cea mai gravă din lunga istorie a conflictului sino-japonez. Cu toate acestea, analiştii consideră că probabilitatea degenerării acestei confruntări într-un conflict armat este destul de redusă. China nu-şi permite un conflict deschis nici cu Japonia şi nici cu principalul aliat al acesteia, SUA. Mai mult, analiştii consideră China ca fiind prea slabă din punct de vedere militar, iar influenţa economică în creştere a Chinei este incompatibilă cu un conflict armat. Cu toate acestea nu poate fi neglijat riscul unui conflict militar limitat în zona mării Chinei orientale ceea ce s-ar traduce printr-o veste extrem de proastă pentru pieţele financiare.

Atacurile cibernetice. În ultima perioadă atacurile cibernetice au devenit o problemă extrem de serioasă care pune sub semnul întrebării nu numai securitatea informaţiilor, ci chiar securitatea economică a fiecărui actor din pieţele financiare. Este suficient să ne referim la atacurile cibernetice lansate împotriva unor companii cum ar fi Wells Fargo sau Lockhead, care au fost nevoite să recunoască, în cele din urmă, că au fost ţinta unor astfel de atacuri. Numai că, dacă pînă în prezent companiile au investit enorm în ceea ce priveşte securitatea informaţiei, întrebarea care se ridică este dacă ele sînt cu adevărat pregătite pentru aceasta. Problema este atît de serioasă încît, la mijlocul lunii februarie, preşedintele american, Barack Obama, a semnat un decret care vizează o mai bună protecţie informatică a infrastructurii SUA.

 Cu toate acestea, analiştii consideră că atacurile cibernetice sînt o situaţie de moment, iar companiile şi sistemul financiar vor găsi resursele de a se adapta la acest risc. Pînă atunci însă, riscul există şi nu poate fi trecut cu vederea mai ales într-o economie globalizată a cărei funcţionare se bazează pe bani electronici transferaţi prin intermediul unei infrastructuri informatice nu întotdeauna atît de sigură pe cît şi-ar dori beneficiarii acesteia.

Material adaptat pentru publicare de Vlad LOGHIN