Franca Viola a devenit un adevărat simbol al dezvoltării culturale şi al emancipării femeilor italiene din perioada postbelică

În anul 1966, Italia a fost zguduită de curajul unei femei, care a îndrăznit să pună la îndoială modul în care femeile violate erau tratate. Din păcate, această lecţie de curaj este încă relevantă, existînd ţări care au tradiţii similare.

Franca Viola a devenit prima femeie care a refuzat public „căsătoria de reabilitare” (în italiană este folosită expresia „matrimonio riparatore”). Cu alte cuvinte, tînăra a refuzat să se mărite cu violatorul ei. A încălcat, astfel, o tradiţie veche, care prevedea cumva că nimeni nu este vinovat în cazul unui viol, totul rezolvîndu-se prin căsătorie.

Franca Viola a fost răpită şi violată de către fostul iubit

Franca Viola s-a născut în anul 1948 în oraşul Alcamo, Sicilia, Italia, într-o familie de fermieri. Aşadar, era o tînără simplă.

La doar 15 ani, Franca s-a logodit cu Filippo Melodia, nepotul unui mafiot, care avea 23 de ani. La scurt timp, Filippo a fost arestat pentru furt, fiind implicat în afacerile familiei sale. În acel moment, tatăl Francăi a insistat ca aceasta să rupă logodna, lucru pe care l-a şi făcut. Cînd a fost eliberat, Filippo a plecat în Germania, pentru ca apele să se liniştească.

Doi ani mai tîrziu, Franca s-a logodit din nou, cu un alt bărbat. Filippo revenise în ţară în aceeaşi perioadă şi a încercat, fără succes, să reintre în viaţa fostei sale logodnice. Văzînd că nu merge cu vorba bună, Filippo a început să o urmărească pe tînără şi să o ameninţe atît pe ea, cît şi pe tatăl său, dar şi pe iubitul ei.

Pe 26 Decembrie 1965, la primele ore ale dimineţii, Filippo Melodia, însoţit de un grup de 12 bărbaţi înarmaţi, au pătruns în casa Francăi. Au luat-o cu forţa pe tînără şi au băgat-o într-o maşină. În acest timp, Filippo şi prietenii săi au bătut-o pe mama Francăi, care încerca să-i oprească. De asemenea, Mariano, fratele cel mic al Francăi, în vîrstă de doar 8 ani, a fost luat de bărbaţi, întrucît refuza să-i dea drumul surorii sale.

Cîteva ore mai tîrziu, Mariano a fost eliberat.

Franca Viola a fost ţinută captivă timp de 8 zile. Tînăra a fost dusă la locuinţa surorii lui Filippo, o fermă de la periferia oraşului. Acolo a fost bătută şi violată în mod repetat.

Tradiţia căsătoriei cu violatorul

În cele din urmă, Franca a fost eliberată. Filippo i-a spus să nu se gîndească să-l denunţe, pentru că nu va avea nici o şansă împotriva sa. Mai mult, i-a recomandat să se mărite cu el, spunîndu-i că va fi chiar obligată să o facă. Altfel, tînăra ar fi urmat să fie considerată o femeie dezonorată.

Franca, însă, i-a dat un răspuns neaşteptat violatorului. I-a spus că nu are nici o intenţie de a se căsători cu acesta şi că, mai mult decît atît, îl va da în judecată pentru lipsire de libertate şi viol.

Această reacţie nu a fost neaşteptată doar pentru tînărul violator, ci şi pentru restul ţării. Procesul care a urmat a avut un impact mediatic uriaş în Italia. Comportamentul Francăi se bătea cap în cap cu tradiţiile străvechi din Sudul Italiei, conform cărora o femeie îşi pierdea onoarea dacă nu se mărita cu bărbatul care a dezvirginat-o.

Conform acestei tradiţii învechite, Franca Viola, în urma alegerii sale de a-l denunţa pe Filippo, devenea o „donna svergognata”, adică o „femeie fără onoare” (mai exact, o „femeie neruşinată”). Practic, fata chiar îşi pierduse virginitatea fără a fi căsătorită. De menţionat este faptul că această tradiţie nu era specifică doar Siciliei ori zonelor rurale. De aceea, cazul a avut un ecou la nivel naţional.

Pînă şi Codul Penal italian de la acea vreme, conform articolului 544, considera violul o infracţiune împotriva moralităţii publice, mai mult decît o infracţiune contra persoanei. Astfel s-a formalizat ideea de „căsătorie de reabilitare” (în italiană „matrimonio riparatore”). Conform acestui principiu, violatorul care se căsătorea cu victima sa, nu răspundea penal pentru fapta comisă.

Franca Viola a devenit subiect naţional

Procesul a stîrnit un mare prilej de dezbatere pe un subiect mai degrabă tabu la acea vreme. Oamenii se îmbulzeau la adunările publice unde se ţineau prelegeri despre violul Francăi Viola şi, implicit, despre drepturile femeilor.

În ciuda faptului că era subiectul principal al acelui context, Franca Viola a trecut în plan secund, mai importantă devenind dezbaterea naţională privind tragerea la răspundere penală mai drastică a violatorilor.

După refuzul tinerei de a se căsători cu violatorul său, a început un adevărat calvar la adresa ei şi a familiei sale. Membrii familiei Viola au fost ameninţaţi şi persecutaţi de către localnici. Cultura de viţă de vie pe care familia o avea a fost incendiată. La fel şi hambarul în care era ţinută toată mîncarea pentru animale.

Dar lupta a fost cîştigată în cele din urmă. Filippo Melodia a fost găsit vinovat şi condamnat la 11 ani de închisoare. Ulterior, în urma apelului, pedeapsa i-a fost redusă la 10 ani. Şapte dintre cei 12 complici ai săi au fost, de asemenea, găsiţi vinovaţi şi au primit cîte 4 ani de închisoare.

Cu toate acestea, articolul de lege care prevedea că violatorul nu răspunde penal pentru fapta sa dacă se căsătoreşte cu victima nu a fost abrogat pînă în anul 1981. De asemenea, violenţa sexuală a devenit o infracţiune împotriva persoanei abia în anul 1996.

Franca Viola s-a căsătorit în anul 1968, la vîrsta de 21 de ani, cu Giuseppe Ruisi, un tînăr pe care îl plăcea încă din copilărie. Ruisi era contabil şi s-a căsătorit cu Franca, în ciuda ameninţărilor venite dinspre familia lui Filippo.

Filippo Melodia a fost eliberat din închisoare în anul 1976 şi a primit interdicţia de a intra în Sicilia, din cauza legăturilor sale cu mafia. Doi ani mai tîrziu, Filippo a fost împuşcat mortal, cadavrul său fiind găsit pe o stradă din oraşul Modena.

Atît Preşedintele Italiei, Giuseppe Saragat, precum şi Papa Paul al VI-lea au felicitat-o pe Franca Viola pentru curajul său. Preşedintele le-a oferit un cadou de nuntă celor doi soţi, în timp ce Papa i-a primit în audienţă la Vatican.

Franca şi Giuseppe au împreună trei copii şi încă locuiesc în oraşul Alcamo, din Sicilia.

Curajul și determinarea Francăi de a sfida această veche tradiţie au avut un impact semnificativ asupra legilor și atitudinilor societății italiene. În anul 1981, legea privind căsătoria de reabilitare a fost în cele din urmă abolită în Italia, iar Franca Viola a continuat să fie un model de inspirație în lupta pentru drepturile femeilor.

Sursa: Descoperiri.ro