„Eu sunt învierea şi viața” (Ioan 11,25)

Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi slujitori ai altarelor, cuvioşi monahi şi monahii, drept-măritori credincioşi, Hristos a Înviat!

Prin milostivirea Atotţiitorului Dumnezeu, prăznuim şi în această rînduită primăvară triumful vieţii asupra morţii, bucuria luminii şi stîrpirea întunericului – Învierea Domnului Iisus Hristos.

Între sfintele adevăruri, păstrate cu sfinţenie de la Mîntuitorul Hristos în chivotul doctrinei noastre ortodoxe, sunt şi cele proclamate de El Însuşi prin cuvintele: „Eu sunt învierea şi viaţa“ (Ioan 11,25).

Aceste adevăruri dumnezeieşti încorporează în sine însemnătatea celei mai mari sărbători creştine, Învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu. Valoarea incontestabilă a acestor adevăruri se răsfrînge în plenitudine şi asupra noastră, deoarece rostindu-le, Hristos le-a dăruit Bisericii şi prin ea şi nouă, tuturor fiilor ei.

Păstrînd învăţătura Sa, noi ne împărtăşim continuu din învierea şi din viaţa Mîntuitorului. Iar astăzi, la praznicul biruinţei asupra morţii, ascultăm şi primim mesajul învierii şi al vieţii noastre, ca pe un balsam, care ne înviorează credinţa, ne întăreşte nădejdea şi ne fortifică năzuinţa de a păşi cu fermitate pe drumul binelui şi al desăvîrşirii.

Învierea lui Hristos este temeiul naşterii din nou a lumii şi începătura învierii tuturor oamenilor. Mîntuitorul, Cel a treia zi înviat, ne-a redat nouă, oamenilor, bucuria şi lumina, pacea şi împăcarea celor cereşti cu cele pămînteşti.

Prăznuind cu bucurie şi evlavie adîncă preamărita minune a Învierii Domnului, ne reînnoim neîncetat viaţa cu osîrdia noastră creştinească, mărturisind astfel, mai deplin, că „propovăduirea noastră nu este zădarnică şi nici credinţa voastră deşartă“ (cf 1 Cor. 15,14), pentru că „Paştele cele Sfinte“ ce ni s-au arătat astăzi, Paştele Hristos Mîntuitorul, sunt Paştele credincioşilor, precum ne îndeamnă a cînta Sfînta noastră Biserică, în aceste zile luminoase de sărbătoare.

Dacă în clipele de grele suferinţe ale Domnului, Apostolii Săi au fost cuprinşi de întristare şi de teamă, încît unii s-au îndoit în credinţă, au fugit ori şi-au zdruncinat pentru un moment ataşamentul făgăduit mai înainte, vestea Învierii Sale din morţi, încredinţarea că El este viu şi că mormîntul se află gol, le-a umplut inima de o negrăită bucurie.

Aceasta a rămas neîmpuţinată în sufletele lor şi n-au încetat să o predice în lume. Învierea le-a deschis mintea să perceapă adevăratul înţeles al Scripturilor Sfinte, să înţeleagă mai limpede cuvintele rostite de Domnul Cel înviat, la frîngerea pîinei în Emaus, pe ţărmul mării Tiberiadei şi în alte arătări, pînă la înălţarea Sa la cer. 　　

Iubiţi credincioşi, fiind martori ai Învierii Mîntuitorului, fiecare creştin are misiunea ca, prin cuvînt, viaţă curată şi iubire jertfelnică pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru cei în suferinţă sufletească şi trupească, să fie un apostol al Învierii lui Hristos. În fiecare cămin de orfani, în fiecare copil care suferă, bolnav sau bătrîn singur şi fără sprijin, în fiecare chip omenesc, descoperim chipul lui Hristos.

Să-i cercetăm pe aceştia şi să le vestim bucuria şi adevărul Învierii. Fie ca darurile binefăcătoare ale Sfintei Învieri să se reverse din plin asupra noastră, pentru ca toţi oamenii şi toate popoarele să poată regăsi pacea sufletelor şi spiritul de bună înţelegere, sub binecuvîntarea Preabunului Dumnezeu, care ne poartă de grijă şi ne ocroteşte.

Adevărat a Înviat Hristos! 　　　

+ VLADIMIR,

MITROPOLITUL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVEI