Repere important de reţinut pentru Republica Moldova 

Pe 27 Iunie, Republica Moldova va semna Acordul de Asociere şi de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, situaţie care a stîrnit nenumărate controverse cu privire la impactul pe care l-ar avea asupra economiei ţării noastre. Deşi avantajele oferite Republicii Moldova de implementarea acestui Acord sînt multiple, analizele economice evidenţiind că acesta va genera o creştere economică de 6,4% pe termen lung, o scădere a preţurilor la bunurile de larg consum şi o creştere a competitivităţii producătorilor autohtoni, există încă voci care îşi exprimă nemulţumirea faţă de această decizie.

Printre cele mai des întîlnite argumente invocate de aşa-numiţii eurosceptici au fost cele potrivit cărora semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE ar putea provoca prăbuşirea producătorului autohton din cauza faptului că produsele moldoveneşti nu ar fi competitive, iar tehnologia este rudimentară. Experţii contrazic aceste estimări, evidenţiind că “în prezent, 46% din exporturile moldoveneşti sînt deja orientate spre piaţa europeană”.

Economistul de la „Expert-Grup”, Adrian Lupuşor supune că “acest lucru înseamnă că avem companii competitive. Într-adevăr, unii producători se vor simţi mai puţin confortabil o dată cu eliminarea barierelor tarifare la import. Deocamdată, aceasta îi protejează, însă trebuie să înţelegem că aceste tarife protejează ramuri necompetitive ale economiei. Actualele tarife camuflează flagelurile de competitivitate, iar costurile protejării producătorului autohton sînt suportate de consumator, care plăteşte un preţ mai mare pentru produs.

Acordul de Asociere va obliga producătorii autohtoni să adopte standarde de calitate europeană; aceasta îi va disciplina şi îi va face mai competitivi. Evident că va trece timp, cel mai probabil 3-5 ani, pentru că acum 2/3 din standarde nu sînt armonizate. Totodată, este important ca Acordul să creeze premisele necesare ca Republica Moldova să adopte standardele de calitate prin diverse instrumente: asistenţă tehnică europeană, presiuni asupra Guvernului pentru disponibilizarea resurselor financiare şi, evident, realizarea reformelor”.

Creşterea calităţii – garanţia unor exporturi mai mari şi mai diversificate

În ceea ce priveşte posibilitatea ca Republica Moldova să piardă pieţe tradiţionale de desfacere, economistul a declarat că Acordul de Asociere este compatibil cu Acordul de Liber Schimb cu ţările CSI. “Aceasta înseamnă că producătorii de vin îşi vor putea exporta produsele în Federaţia Rusă, că nu vom pierde piaţa estică. Din contra, vor putea exporta mai mult datorită standardelor la care se vor alinia producătorii moldoveni. Vom avea regim facilitat de comerţ atît cu Estul, cît şi cu Vestul şi nu va exista nici o premisă legală pentru ca Federaţia Rusă sau alte ţări din CSI să aplice restricţii pentru exporturile moldoveneşti. În plus, vom obţine acces la pieţe netradiţionale, cum sînt, de exemplu, Statele Unite ale Americii sau China”.

Uniunea Europeană ne dă, dar nu ne bagă şi-n gură

Bineînţeles că va fi foarte greu la început, însă experienţa altor state care s-au confruntat cu situaţii asemănătoare a dovedit că se poate şi că merită efortul, pentru că accesul pe piaţa europeană oferă oportunităţi fantastice. Publicaţia “Politici agricole şi rurale: standarde de dezvoltare. Experienţe europene pentru Republica Moldova”, elaborată în cadrul proiectului “Politici agricole şi rurale: standarde de dezvoltare”, implementat de Asociaţia ProRuralInvest din Moldova, în parteneriat cu Centrul de Consultanţă Agricolă “Kujawsko-Pomorski” din Minikowo (KPODR) din Polonia, cu sprijinul financiar al Programului „Est Est Fără Frontiere” al Fundaţiei Soros-Moldova, ne-a pus la dispoziţie o prezentare a experienţei unor state în perioada de pre-aderare.

Lecţia poloneză

În cazul Poloniei, studiul a constatat că statul a utilizat eficient perioada de pre-aderare pentru a se pregăti de utilizarea Politicii agrare comune şi instrumentelor Fondurilor structurale, cea mai bună dovadă fiind utilizarea 100% a fondurilor de care a dispus în perioada anilor 2004-2006 şi 2007-2013. Scenariul negativ al multor persoane (savanţi, politicieni) precum că fermierul polonez nu era pregătit să utilizeze fondurile UE (nu era educat şi nu ţinea evidenţa contabilă) nu s-a adeverit.

Lecţia bulgară

În ceea ce priveşte Bulgaria, toate analizele politicii agricole din Bulgaria (realizate de OECD, Banca Mondială şi FAO) au relevat faptul că Planul Naţional de Dezvoltare Rurală şi Agricolă pentru 2000-2006 a fost prima încercare de a formula politici integrate pentru dezvoltarea rurală, deşi în cadrul unei finanţări disponibile limitate. În Bulgaria, instrumentul de pre-aderare SAPARD, prin care UE a acordat asistenţă ţărilor-candidat, în mod descentralizat, în vederea gestionării fondurilor structurale post-aderare şi, mai cu seamă, pentru a implementa măsuri privind dezvoltarea rurală, a produs rezultate importante în următoarele domenii:

• realizarea investiţiilor menite să îmbunătăţească condiţiile de igienă şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului şi condiţiile fitosanitare în conformitate cu cerinţele UE (investiţii, care puţin probabil ar fi fost făcute fără asistenţă SAPARD);
• încurajarea procesului general de realizare a investiţiilor în agricultură; 
• ridicarea nivelului de conştientizare privind programele europene, importanţa şi responsabilitatea instituţiilor implicate în administrarea acestor programe;

• acumularea experienţei preţioase de către administraţie în ceea ce priveşte managementul de programe, în scopul pregătirii Bulgariei în utilizarea eficientă a Fondurilor structurale şi, mai cu seamă, noul Fond European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală în perioada 2007-2013;

• contribuţie la stabilirea de parteneriate în toate aspectele ce ţin de managementul programelor. 
Analiza procesului de implementare a programului SAPARD în Bulgaria ne indică faptul că acele capacităţi administrative necesare pentru programare, implementare, achitare, monitorizare şi evaluare au fost create şi au servit drept bază pentru aderarea cu succes a ţării în sectorul dat. Activitatea Comitetului de Monitorizare relevă că instituţiile competente au reacţionat la timp pentru a face faţă deficienţelor. Politica Bulgariei în domeniul agricol a implicat măsuri agro-ambientale mai cu seamă pe parcursul perioadei de pre-aderare la UE, adică după anul 2000. Mai tîrziu, suportul din partea Politicii UE pentru măsurile agro-ambientale şi biodiversitatea în zonele rurale s-au axat pe protecţia mediului în cadrul Politicii agricole comune a UE (PAC).

Pînă în anul 2012, numărul operatorilor organici (producători, procesatori, comercianţi) şi terenurile dedicate producerii organice au sporit treptat . Acest fapt se datorează, mai cu seamă, numărului sporit de fermieri care au solicitat subvenţii organice UE şi de candidaţi aprobaţi pentru astfel de subvenţii. Bulgaria a acordat atenţie agriculturii naturale de valoare înaltă (ANVI) pentru că:

• de obicei, sistemele de ANVI sînt de o intensitate redusă, sisteme cu contribuţii reduse şi diversitate structurală înaltă.

• utilizarea vegetaţiei semi-anuale de către şeptel, deseori în combinaţie cu prezenţa altor trăsături semi-naturale – este o caracteristică cheie a acestor sisteme.
• păşunile naturale utilizate de şeptel şi/sau cosite pentru fîn.

O economie bazată pe agricultură sustenabilă şi turism, în combinaţie cu dezvoltarea ecosistemelor naturale complete

Atunci cînd termenul biodiversitate este utilizat pentru agricultura organică, acesta nu înseamnă mai multe plante şi animale, dar şi mai multe plante şi animale native într-o anumită zonă şi care cresc într-un mod natural. Totuşi, standardele de producere organică nu sînt mereu 100% compatibile cu conservarea biodiversităţii şi menţinerea sistemelor de ANVI. Un caz tipic ar fi aratul pajiştilor, luncilor şi păşunilor naturale pentru scopuri agricole. Însă, în acelaşi timp, o mare parte din fermierii ANVI sînt fermieri de subzistenţă care n-au nici o legătură cu reţeaua pieţei oficiale.

Din aceste considerente, fermierii moldoveni ar trebui să acorde mai multă atenţie
potenţialului de păstrare a biodiversităţii prin conservarea şi menţinerea trăsăturilor ANVI, însă, în acelaşi timp, să nu împiedice fermierii montani să obţina venituri de subzistenţă din aceste activităţi. Cererea în creştere pentru produse cosmetice şi medicamente naturale, precum şi necesitatea de a compensa distrugerea habitatelor naturale impune o atenţie mai mare colectării produselor din natură sau cultivării acestora în condiţii favorabile, ca de exemplu:

• Numărul în creştere al speciilor sălbatice preluate pentru a fi cultivate; 

• Colectarea plantelor sălbatice de angajaţi instruiţi;

• Parteneriate de lungă durată cu crescători şi colectori la nivel regional;

• Plante proaspete; 

• Plante uscate (Drogen); 

• Pomuşoare sălbatice (pentru sucuri şi uleiuri); 

• Uleiuri esenţiale; 

• Uleiuri grase, ceară; 

• Etanol, glicerină; 

• Zahăr, amidon; 

• Altele (emulgatori, agenţi organici de îngroşare). 

Un alt concept care ar putea fi util de pilotat şi eventual de investit ar fi parteneriatul între conservarea naturii, ecoturism (durabil) şi producţia organică (alimente). Exemplul bulgar este proiectul „Noul aur trac”, finanţat de fundaţiile olandeze ARK şi Avalon. Obiectivul pe termen-lung este de a crea un landsaft nou cu un tip nou de economie. O economie care să se bazeze pe agricultură sustenabilă şi turism în combinaţie cu dezvoltarea ecosistemelor naturale complete. Pe viitor, oamenii şi natura vor trăi în armonie şi vor beneficia unul pe seama altuia.
Astfel, toate exemplele şi propunerile menţionate mai sus pentru iniţiative agro-ambientale, inclusiv şi agricultura organică, pot fi analizate de autorităţile moldoveneşti pentru a planifica şi implementa o Strategie bine gîndită şi justificată pentru Dezvoltarea Agricolă şi Rurală în Moldova pentru următoarea perioadă a programului, pînă în 2020. (Moldova Suverană)