Europa nu ne cere să-i fim loiali, ci protejează drepturile cetăţenilor săi şi solicită statelor care vor să i se alăture să adopte reformele necesare

Cu cît Republica Moldova înregistrează tot mai multe progrese în ceea ce priveşte apropierea de UE, cu atît se intensifică discursul antieuropean al grupurilor ostile procesului de integrare europeană.

În acest moment există tot mai multe voci care critică UE pentru că nu oferă o perspectivă clară de aderare pentru Republica Moldova, dar, în schimb, ne solicită să-i rămînem loiali. De fapt, acesta este unul dintre principalele argumentele ale celor care încearcă să convingă oamenii că parcursul european al ţării noastre este un drum la capătul căruia nu vom găsi tărîmul făgăduinţei.

Este în afara oricărui dubiu că intenţia acestor entităţi nu este nicidecum informarea onestă a moldoveanului de rînd, în aşa fel încît acesta, cunoscînd toate aspectele procesului de aderare, să aibă o opţiune clară şi fundamentată. Pentru că, dacă aceste grupuri ar fi cinstite, ar aduce în atenţie şi faptul că statutul de ţară membră a UE nu se poate obţine de pe o zi pe alta, ci presupune parcurgerea unei proceduri complexe, iar ceea ce se întîmplă în prezent la noi în ţară reprezintă tocmai acţiuni din cadrul acestui proces, la capătul căruia, dacă ne ţinem de treabă, vom face parte din clubul celor mai civilizate, bogate şi democratice state ale lumii.
Mai întîi, Republica Moldova trebuie să îndeplinească toate condiţiile de aderare şi să aplice legislaţia europeană în toate domeniile. Orice ţară care îndeplineşte condiţiile de aderare îşi poate depune candidatura. Cunoscute sub denumirea de „criteriile de la Copenhaga”, acestea se referă la existenţa economiei de piaţă, a unei democraţii stabile, a statului de drept, precum şi acceptarea legislaţiei UE.

O ţară care doreşte să adere la UE înaintează o cerere Consiliului, iar acesta îi solicită Comisiei Europene să evalueze capacitatea statului candidat de a îndeplini criteriile de la Copenhaga. Dacă avizul Comisiei este favorabil, Consiliul trebuie să convină asupra unui mandat de negociere. Ulterior, se deschid negocieri oficiale pentru fiecare capitol de aderare în parte.

Întrucît volumul reglementarilor europene pe care fiecare ţară candidată trebuie să le transpună în legislaţia naţională este foarte mare, negocierile se derulează pe o perioadă lungă de timp. Tocmai pentru că este un proces lung, dificil şi costisitor, ţările candidate beneficiază de sprijin financiar, administrativ şi tehnic pe durata perioadei de preaderare.

Toate statele care au aderat la Uniunea Europeană au parcurs aceste etape.
De exemplu, în cazul României, aceasta a trimis solicitarea de a deveni membru în Iunie 1995, iar în anul 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare, care au început, efectiv, la 15.02.2000. Semnarea Tratatului de Aderare a avut loc la data de 25 Aprilie 2005, la Luxemburg. După semnarea Tratatului de Aderare, statutul României a fost acela de stat în curs de aderare. Aderarea la UE a avut loc la 01.01.2007, data fiind propusa la Summit-ul de la Salonic din 2003 şi confirmata la Bruxelles la 18.06.2004.

În tot acest timp, statul român a beneficiat de suport important din partea UE, atît financiar cît şi tehnic, reuşind să se alinieze la standardele europene, să se modernizeze, să aibă o justiţie funcţională, un climat investiţional atractiv şi o economie competitiva. Drumul pe care România a trebuit să-l parcurgă a fost unul lung şi anevoios, în timpul căruia guvernanţii au fost nevoiţi să adopte măsuri nepopulare, care au stîrnit proteste ale populaţiei sărăcite de comunism şi care nu mai avea răbdare şi poate nici putere să suporte alte privaţiuni. Însă eforturile populaţiei au fost răsplătite, România avansînd rapid pe calea democraţiei şi a respectării statului de drept, reuşind să reducă semnificativ din decalajul faţă de statele dezvoltate europene.

La noi în ţară, suportul oferit pînă în prezent de Uniunea Europeană, în vederea realizării reformelor, care să ne asigure accesul în spaţiul comunitar european, a fost unul imens. Fondurile europene nerambursabile de sute de milioane de euro în domenii diverse, precum agricultura, dezvoltare regională, sănătate, educaţie, mediu, au fost dublate de programe de asistenţă menite să faciliteze absorbţia acestora şi să sporească eficienţa sectorului de activitate pentru care au fost destinate.

Cel mai recent ajutor oferit ţării noastre din partea Uniunii Europene este de 120 de milioane de euro pentru agricultură şi dezvoltare rurală. Această sumă va fi alocată prin intermediul programului ENPARD şi reprezintă o parte din cele 300 de milioane de euro pe care oficialii de la Bruxelles au convenit să-i acorde ţării noastre începînd cu 2014.

Conform comisarului european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Ciolos, „acest sprijin financiar va susţine competitivitatea agriculturii Republicii Moldova, după semnarea Acordului de Liber Schimb, ajutîndu-i pe fermieri să producă în conformitate cu normele europene”.

Aşadar, aşa cum s-a întîmplat în cazul tuturor statelor care s-au integrat în UE, şi tara noastră trebuie să îndeplinească criteriile de aderare. Europa nu ne cere să-i fim loiali, ci protejează drepturile cetăţenilor săi şi solicită statelor care vor să i se alăture să adopte reformele necesare.

Ar trebui să ne imaginam cum am reacţiona, noi, moldovenii, dacă, să zicem, după multe eforturi, am reuşi să ne ridicăm la standardele înalte impuse de UE şi am deveni membri cu drepturi depline, iar un alt stat ar dori să se integreze în comunitatea din care facem parte. Normal că am dori, mai întîi, ca acel stat să ne convingă de faptul că are potenţial de a îndeplini criteriile pe care şi noi le-am îndeplinit pentru a deveni membri. Normal că ar trebui să ne asigurăm că aderarea acelui stat nu va afecta siguranţa şi bunăstarea cetăţenilor noştri.

În acest fel gîndesc europenii! Uniunea Europeană nu are nevoie de loialitatea noastră, ci doreşte să se convingă că, atunci cînd va decide să se deschidă către Republica Moldova, nu va greşi faţă de populaţia comunitară. În acelaşi timp, nu este indiferentă la doleanţele noastre şi nu ne lasă singuri să parcurgem acest drum anevoios, ci ne ajută, atît financiar, cît şi la nivel de expertiză.

Acesta este adevărul pe care opozanţii cursului de politică externă promovat de actuala guvernare de la Chişinău se feresc să-l spună!

Moldova Suverană