Nimeni nu a venit să spună cîte fonduri am primit de la UE şi cîte de la Uniunea Vamală, iar asta pentru că de la Uniunea Vamală nu am primit nimic

Aşa cum subliniam şi într-un articol anterior, divizarea opiniei publice de la noi din ţară în ceea ce priveşte politica pe care statul ar trebui să o promoveze în plan extern, respectiv Uniunea Europeană versus Uniunea Vamală, a survenit pe fondul dezinformării populaţiei.

Efortul oficialilor de la Chişinău a fost canalizat aproape exclusiv spre adoptarea măsurilor care au vizat apropierea Republicii Moldova de UE, trecînd în plan secund comunicarea către populaţie a activităţii lor în acest domeniu. De asemenea, de pe agenda politicienilor pro-europeni au lipsit acţiunile de informare a populaţiei cu privire la implicaţiile pozitive ale integrării ţării în Uniunea Europeană, dar şi cele referitoare la dezavantajele aderării ei la Uniunea Vamală. În absenţa unei informări cu privire la implicaţiile pozitive ale integrării ţării în Uniunea Europeană, dar şi referitor la dezavantajele aderării ei la Uniunea Vamală, contaminarea populaţiei a fost uşoară.

Situaţia a fost speculată de adversarii integrării Republicii Moldova în spaţiul comunitar european, care au servit cetăţenilor informaţii eronate, statistici false de natură de a-i convinge că Uniunea Europeană nu este un proiect care ar ajuta Republica Moldova să reducă decalajul existent între ea şi economiile puternice ale statelor europene. Mai mult, au încercat să inducă ideea conform căreia perspectiva ţării ar fi una euroasiatică, în ciuda semnalelor repetate potrivit cărora aderarea unui stat la Uniunea Vamală echivalează cu renunţarea la suveranitate, statele ajungînd să se plaseze sub controlul deplin al Kremlinului, atît în plan intern, cît şi extern.
Pe de o parte, a fost derulată o campanie de demonizare a proiectului european, pe de altă parte, au fost ascunse o serie de aspecte critice cu privire la Uniunea Vamală şi politica distructivă a suporterului său înflăcărat, Vladimir Putin.

„Au uitat” să ne spună că Uniunea Europeană şi nu Uniunea Vamală ne-a reparat drumurile, ne-a renovat şcolile şi grădiniţele ca să le asigure copiilor noştri condiţii decente de studiu, ne-au dotat spitalele cu aparatură de ultimă generaţie ca să nu ne mai moară semenii pe targă, ne-a ajutat financiar ca să aprovizionăm cu apă curentă localităţile noastre.

Nimeni nu a venit să spună cîte fonduri am primit de la Uniunea Europeană şi cîte de la Uniunea Vamală. Şi asta pentru că, bineînţeles, de la Uniunea Vamală nu am primit nimic. Aşa cum declara cu puţin timp în urma preşedintele raionului Teleneşti, Boris Burca, Moscova se laudă că ne vinde gaze (la preţuri europene) şi ne cumpără o parte din vinurile şi fructele noastre. De fapt, Rusia ar trebui să ne fie recunoscătoare nouă şi altor ţări pentru că le cumpărăm gazele, pentru că dacă am renunţa la ele, economia Rusiei s-ar pune pe butuci.

De altfel, adepţii Uniunii Vamale au trecut sub tăcere faptul că puterea economică a girantului proiectului, în speţă Federaţia Rusă, constant invocată pentru a ne convinge să ne alăturăm spaţiului euroasiatic, este, în fapt, o himeră.

Economia rusă este extrem de dependentă de energie. Potrivit unei analize publicate de prestigioasa revistă „Forbes”, o jumătate din veniturile la bugetul Rusiei provine din impozite şi taxe pe petrol şi gaz. Exporturile de energie aduc, în prezent, un sfert de trilion de dolari anual.

Această situaţie i-a permis lui Vladimir Putin să evite reformele economice care ar fi putut moderniza şi diversifica economia şi, în schimb, să finanţeze aventurismul în Caucaz, Moldova, Crimeea, şi, cel mai recent, în Estul Ucrainei, iar previziunile experţilor privind şansele ca această situaţie să se schimbe atît timp cît Putin ramîne la putere sînt pesimiste.

În acelaşi timp, se pare că politica revizionistă promovată de Putin este iraţională, avînd în vedere că nu ţine seamă de evoluţiile sectorului energetic ale Occidentului. Pe măsură ce fracturarea hidraulică ia avînt în America de Nord, perspectiva unei scăderi a preţurilor la gaze este tot mai aproape de a se concretiza. Fără investiţiile din Vest, ca urmare a sancţiunilor impuse în urma agresiunii din Crimeea, şi confruntîndu-se cu o scădere drastică a preţurilor la gaze provocată de un competitor puternic, Federaţia Rusă va fi tot mai aproape de faliment.

Conform experţilor, ambiţiile lui Putin de a reda Rusiei puterea de odinioară nu au susţinere în plan economic. Doar anexarea regiunii Donbass din Estul Ucrainei ar mînca anual între 6% şi 8% din bugetul rus, care are alocat, de exemplu, 12% pentru armată. Acest lucru ar reduce cu 60 de miliarde de dolari sau chiar 80 de miliarde de dolari bugetul pentru investiţii, cheltuielile militare, modernizare, precum şi alte activităţi de stat.

În cazul în care Putin ar anexa întreaga Ucraină de Est (aproximativ 15 milioane de locuitori), costurile s-ar dubla, ajungînd la 120 de miliarde de dolari sau chiar 160 de miliarde de dolari – o cotă care nu poate fi suportată din bugetul Rusiei.

Moldova Suverană