Deşi atît partidele de dreapta, cît şi cele de stînga de la noi din ţară s-au declarat de foarte mult timp adepte ale ideii potrivit căreia integrarea în UE este benefică Republicii Moldova, direcţia de politică externă pro-europeană fiind asumată în unanimitate încă din prima jumătate a anilor 2000, ţara noastră nu face încă parte din spaţiul comunitar. Cu excepţia evenimentelor recente, Republica Moldova nu a făcut nici un pas concret în direcţia aderării la UE.

Oare de ce politicienii de la Chişinău au făcut din aderarea ţării noastre la spaţiul comunitar european un punct important în strategia de atragere a electoratului în campaniile electorale, însă, după ce le-am dat votul n-au întreprins nimic, n-au făcut reformele cerute de UE care ar fi permis accesul Republicii Moldova în UE?

Ba din contra, unii dintre aceştia au început să lanseze scenarii fanteziste conform cărora „nu putem face deocamdată nimic pentru că nu ne lasă ruşii”, „ar fi mai bine să abandonăm proiectul european şi să ne concentrăm pe integrarea în Uniunea Vamală”, „cu ruşii ne va fi mai bine”. Dacă nu vorbesc de „pericolul rusesc”, trîmbiţează „avantajele cooperării cu Rusia”. Orice sînt în stare să spună, astfel încît să amîne la nesfîrşit integrarea în UE.

Revenind însă la dilema exprimată mai sus, propunem să încercăm să aflăm ce stă cu adevărat în spatele tergiversării procesului de aderare a ţării noastre la UE, de către unii care s-au perindat la guvernare, pentru că argumentele invocate de aceştia pică la o analiză serioasă.

Avem exemplul fostelor state sovietice care au avut o situaţie similară cu cea din Republica Moldova, dar care, spre deosebire de noi, nu s-au cramponat de „pericolul rusesc” şi nici nu li s-au părut atractive ofertele Moscovei. „Fuseseră cu ruşii” atîta amar de timp şi ştiau că nu trebuie să aibă încredere în mesajele primite de la aceştia! Au pariat pe spaţiul european şi nu au regretat. Progresele extraordinare de pînă acum, înregistrate în plan economic şi al respectării statului de drept sînt o dovadă puternică a avantajelor pe care le oferă statutul de membru al UE, mai ales unui stat fost comunist, neobişnuit cu valorile, principiile şi rigorile democraţiei.

În această situaţie puteam să fim şi noi, însa am crezut în vorbele celor pe care i-am votat şi care, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă, s-au preocupat mai degrabă de înavuţirea personală, pe cetăţenii prostindu-i cu sperietoarea rusă sau, nu contează că se contrazic, cu presupuse avantaje ale aderării la proiectele Moscovei.

Comuniştii, de exemplu (dar ca ei sînt destul de mulţi alţi politicieni), deşi ne-au cîştigat voturile promiţîndu-ne integrarea în UE (chiar în campania electorală au avut sloganul „Construim împreuna Moldova europeană”), si-au schimbat ulterior priorităţile. Nu există decît două variante de răspuns la dilema noastră:

1. Lenea – intuind eforturile pe care trebuiau să le facă pentru îndeplinirea reformelor cerute de UE, guvernanţii noştri au ales confortul oferit de statutul de politician aflat pe malurile Bîcului. Au preferat locul călduţ oferit de scaunul din Parlament, drumurilor dese la Bruxelles şi negocierilor grele cu oficialii europeni. Apoi, ar fi pierdut mult timp să facă legile necesare accesului în UE şi, mai ales, să le implementeze, timp pe care l-au valorificat în interes personal. 

2. Frica - s-au temut că adoptarea unor măsuri pentru reformarea Justiţiei, aspect cerut cu insistenţă de UE, s-ar întoarce împotriva lor. Au văzut ce s-a întîmplat după ce o serie de state au aderat la UE, cum Justiţia a început să-şi facă treaba acolo, iar membri influenţi ai clasei politice, dar şi oameni de afaceri de top au fost arestaţi, acuzaţi de corupţie. Sub presiunea Uniunii Europene, instituţiile statului devin independente şi pot să-şi exercite rolul în societate, iar la noi lista celor pretabili unei ofensive anti-corupţie este mai mult decît lungă. Aşadar, aceştia nu au avut nici un interes ca Republica Moldova să adere la UE. 

În una din aceste două grile trebuie să înţelegem pasivitatea unor politicieni sau adversitatea altora faţă de proiectul european.

Moldova Suverană