Mitul ruperii relaţiilor cu Federaţia Rusă – „Mitul înstrăinării de ruşi”

O idee care circulă mult la noi în ţară este aceea că aderarea la Uniunea Europeană presupune ruperea relaţiilor cu Rusia şi, implicit, pierderea acestei pieţe de desfacere.​ Mai mult, s-a presupus că înstrăinarea de ruşi, ca rezultat al aderării la UE, va conduce, cu siguranţă, la restricţii pe piaţa muncii din Rusia pentru muncitorii noştri, sau chiar la interzicerea accesului tuturor moldovenilor în Rusia.​ Cu alte cuvinte, mesajul transmis este acela că „dacă alegeţi UE, rămîneţi fără Rusia”.​ Este absolut fals acest mesaj.​ 

În primul rînd, pentru că ştim că el a fost lansat de bufonul Rusiei, Dmitri Rogozin, care a agitat spiritele cu sperietoarea ruperii relaţiilor cu ţara noastră şi în alte ocazii, însă, fără concretizare.​ Avertismentele lui Rogozin nu au altă valoare decît aceea de a ne speria şi a renunţa la aderarea la UE.​ 

În al doilea rînd, pentru că, uitîndu-ne la situaţia relaţiilor Rusiei cu statele foste sovietice care au aderat la UE, vedem că acestea sînt unele prolifice şi nicidecum îngheţate.​ Spre exemplu, pentru Estonia, Rusia este al treilea partener comercial şi prima piaţă externă pentru industria alimentară estoniană.​ În 2012, lactatele proaspete estoniene, iaurturi şi brînzeturi s-au vîndut în peste 100 de magazine din St.​ Petersburg şi 50 la Moscova.​

Potrivit unei analize realizate de postul rusesc de radio „Vocea Rusiei” (post de radio finanţat de statul rus), după aderarea Estoniei la UE în 2004, veniturile ţării din tranzitul pe căile ferate ale mărfurilor ruseşti către Vest au crescut rapid, constituind 76% din încărcătura trenurilor estoniene.​ De asemenea, turismul rusesc în Estonia a crescut spectaculos în perioada 2010-2011, peste 70.​000 de vize pentru Estonia fiind eliberate în 2012 la Moscova, St.​ Petersburg şi Pskov.​

Şi la nivel politic, relaţiile sînt normale, toţi preşedinţii Estoniei, începînd din anul 1990, vizitînd Rusia.​ La 8 aprilie 2013, prim-ministrul estonian Andrus Ansip s-a întînit cu Dmitri Medvedev, în comunicatul comun părţile afirmînd că anul 2012 a fost „anul cel mai bun al relaţiilor dintre Estonia şi Rusia”, că cele două ţări au ales să lase în urmă fosta „răceală” istorică şi să meargă pe calea cooperării adînci.​

Şi la nivel cultural, relaţiile Rusiei cu fostele state sovietice au devenit normale.​ De exemplu, în noiembrie 2012, la Moscova s-au desfăşurat din nou „Zilele Rigăi”, dedicate vieţii culturale din capitala Letoniei.​ 

În al treilea rînd, Rusia nu se poate dispensa prea mult de produsele cu care noi, moldovenii, i-am obişnuit.​ Sînt prea apreciate în Rusia pentru a renunţa definitiv la ele.​ Şi nu au cu ce să le înlocuiască.​ Aşa cum recunoştea preşedintele Belarusului şi aliatul de nădejde al Moscovei, Alexandr Lukaşenko, „în întreprinderi ruseşti au fost descoperite mezeluri cu hîrtie igienică”.​ În plus, dacă ţine la etnicii ruşi, la vorbitorii de limba rusă, aşa cum se laudă peste tot, Rusia nu va întrerupe relaţiile cu ţara noastră, unde trăieşte o comunitate importantă de ruşi.​Adevărul este acela că ţara noastră nu trebuie să aleagă între Europa şi Rusia.​ Potrivit experţilor, drumul european al Moldovei nu înseamnă ruperea relaţiilor cu Estul.​ Vorbim, înainte de toate, de modernizarea şi dezvoltarea ţării, nu de geopolitică.​ 
Aderarea la UE şi respectarea standardelor europene nu constituie o piedică în calea continuării schimburilor comerciale cu Rusia.​ Dacă Estonia, Lituania şi Letonia, foste state sovietice, ca şi Republica Moldova, au putut, atunci şi noi vom putea.​ Pe lîngă faptul că nu au pierdut Rusia şi piaţa sa de desfacere, prin aderarea la UE aceste state au obţinut acces la imensa piaţă europeană.​ 

Moldova Suverană