O să copieze Republica Moldova realitățile din Georgia?

Autor: Mihai CONȚIU

După aflarea rezultatelor privitoare la referendum, într-o postare pe Facebook, președintele Delegației Parlamentului European (PE) pentru relațiile cu Republica Moldova, Siegfried Mureșan, a notat: ”Rezultatul strîns nu înseamnă că Moldova este divizată, ci înseamnă că, în ciuda propagandei și a implicării masive a Rusiei, oamenii au găsit puterea de a alege Europa. Integrare europeană a Republicii Moldova va continua”.

Înțeleg bine condescendența și convingerile optimiste ale oficialului european, însă votul de Duminică a demonstrat altceva. În planul economic și cel al luptei cu marea corupție, actuala guvernare ne-a arătat carențe grave. Războiul din Ucraina a afectat teribil Economiile Țărilor europene, dar nu numai. Acesta ar putea fi un pretext relativ plauzibil pentru guvernanți pentru a se justifica în partea ce ține de Economie, dar și un motiv acuzator serios pentru contestatarii pro-ruși. Același pretext, însă, nu poate fi invocat în ceea ce ține de marea corupție. Există zeci și chiar sute de scheme de corupție preluate sub umbrela PAS, dar nu stîrpite. Furtul miliardului pare să rămînă o ”enigmă” și peste vreo 20 de ani. În acest jaf, nu doar Ilan Șor a fost implicat, ci și mulți ne-fugari care se plimbă liniștiți printre noi așteptînd o ”prescripție”.

Obiectivul integrării europene și multiplele relații internaționale aprofundate par a fi cele mai de seamă izbînzi ale actualei guvernări. În acest context, se impune să subliniem masivele ajutoare financiare venite din partea UE, SUA și alte State occidentale, numai că acestea nu prea i-au ”mîngîiat” pe moldoveni pentru că nu le-au simțit și nici nu le-au fost explicate extensiile lor benefice la nivel național. În contrast cu acestea, banii lichizi furnizați ilegal de către Ilan Șor și ruși au făcut adevărate minuni electorale. Acești moldoveni cumpărați sunt orbiți de mărunțișul care li se aruncă și nu văd drumurile, spitalele, școlile, grădinițele etc., etc. reabilitate sau construite din donații europene și americane, în contrast cu Rusia care nu a donat bani acestei Țări nici măcar pentru reabilitarea unui amărît de trotuar.

În ceea ce ține de politica de integrare în UE, rezultatul referendumului infirmă constatarea lui Siegfried Mureșan, care a scris că ”acest rezultatul strîns nu înseamnă că Moldova este divizată. În realitate, însă, cîștigarea la limită a referendumului se datorează votului diasporei care a pus ștampila ”DA” într-o proporție de 77,15% (165,521), nicidecum votului pro-european al moldovenilor din Țară. Problema e că doar în șapte raioane din Țară și în municipiul Chișinău opțiunea „Da” la referendum a trecut pragul de 50%.

Relațiile excepționale cu UE și întregul Occident, împreună cu beneficiile substanțiale la nivel național, nu trebuie să fie receptate doar la nivel diplomatic ori la cel al politicienilor de la guvernare, ci trebuie simțite de către toți moldovenii, să le fie explicate pe înțelesul lor, însă asta nu se întîmplă.

Raportîndu-ne la populația locuitoare a Țării, ”rezultatul intern” al referendumului înseamnă o divizare serioasă, aproape la paritate numerică, între adepții Estului și cei ai Vestului. Sigur, aici se poate invoca deja cunoscuta corupere a alegătorilor de către Șor și ruși. Cu toate acestea, moldovenii care au acceptat bani din Rusia ca să voteze ce li se cere au făcut-o nu doar din sărăcie, ci și din convingerea că ”bunăstarea” vine de la ruși, nu de la UE. Pentru ei, aceasta este o ”normalitate”.

În condițiile existenței acestei ”normalități”, se cuvine să zăbovim și asupra unor paradoxuri. În municipiul Ungheni, 43,25 % dintre votanți au spus „DA” opțiunii de modificare a Constituției, în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, iar 56,75 % au spus „NU”. La Cahul, 43,81% au spus „DA”, iar 56,19% au spus „NU” în cadrul referendumului.

Ungheni și Cahul sunt două regiuni care doar prin programul „EU4Moldova: Regiuni-cheie” (implementat în perioada 2019-2024) au obținut 23 de milioane de euro din partea Uniunii Europene, pentru a asigura o calitate mai bună a vieții cetățenilor. Cu toate acestea, opțiunea anti-europeană din aceste regiuni a fost aproape la fel ca cea a locuitorilor din stînga Nistrului, care nu s-au bucurat în aceeași măsură de acces la informații și suport european.

”Integrare europeană a Republicii Moldova va continua”, ne asigură Siegfried Mureșan, dar cum? Pentru Maia Sandu au votat 654,524 de alegători, iar 751.235 de votanți au pus ștampila pe opțiunea ”DA” la referendum. Asta înseamnă că foarte mulți dintre cei care s-au pronunțat favorabil referendumului nu au votat și pentru Sandu la Președinție, deși altă opțiune pro-europeană nu există.

Într-un context extins, aprobarea populară, la limită, a referendumului, precum și previzibila alegere a Maiei Sandu pentru un al doilea mandat prezidențial, parcursul pro-european al Țării tot mai poate fi răsturnat, iar asta în condițiile previzibile că PAS nu va obține o majoritate parlamentară la alegerile de anul viitor. Într-o astfel de situație, trebuie să privim la ce se întîmplă în Georgia: are un președinte pro-european, Țara este candidată la integrare europeană, dar are o majoritate pro-rusă în Parlament, care, practic, îi reduce foarte mult șansele de integrare europeană!

Acum Maia Sandu este în situația în care și-a cîștigat mandatul de președintă prima oară, apelînd la Renato Usatîi. Teribilă chestiune, în condițiile în care contracandidații pro-europeni Andrei Năstase, Tudor Ulianovschi și Octavian Țîcu n-au obținut voturi măcar egale cu numărul celor care au semnat pentru susținerea candidaturilor lor! Tot diaspora-i salvarea, deocamdată! E dată naibii politica asta!