Constantin Brîncuşi

Constantin Brîncuşi, sculptorul român considerat părintele sculpturii moderne, era un fumător împătimit, iar băutura lui preferată era vinul.

La Paris, Brîncuşi îl invita în dese rînduri la locuinţa sa pe compozitorul francez Erik Satie, cu care petrecea pînă dimineaţa. Lui Brîncuşi îi plăcea să bea vin de Beaurjolais. „Cipică, vino să iei masa la mine astă-seară. Astă-seară împlinesc o jumătate de secol…

Odată m-a invitat să tragem un chef împreună. Am băut în neştire. Eu eram foarte tînăr, el era încă tînăr, să fi avut vreo 45 de ani, şi se ţinea foarte bine… Se făcuse între timp 5 dimineaţă. Eu îi spun: nu mai pot, trebuie să mă întorc acasă! El răspunde: bine, te întovărăşesc. Cînd ajungem în colţul străzii Monsieur le Prince, îmi spune: ia întinde braţul! Ştiţi, mi-era rău, mi-era chiar foarte rău… M-a apucat de mînă şi a început să mă învîrtă în jurul unui copac, dar cu ce putere! Mă roteam ca un titirez. Dă-mi şi mîna cealaltă!, mi-a spus. Îmi ia şi mîna cealaltă şi începe să mă învîrtă în sens invers. Ei, cum te simţi acum? Mă simt de minune! Ne-am întors din drum şi ne-am apucat iarăşi de băut. Era formidabil! Un om cu totul extraordinar!”, povesteşte compozitorul francez de origine română Mihalovici într-un interviu acordat lui Nicolae Argintescu-Amza.

Mihail Sadoveanu

Pasiunea lui Mihail Sadoveanu pentru vînătoare şi pescuit depăşea de multe ori plăcerea scrisului. În muzeele memoriale din Neamţ şi Iaşi dedicate scriitorului există destule mărturii ale preocupărilor sale extra-literare. Cunoscuţii îl ştiau însă pe Sadoveanu drept un zgîrcit care se tocmea la sînge cu ţăranii de la care cumpăra produse. Mihail Sadoveanu, între cei mai prolifici scriitori români ai secolului XX, şi-a petrecut amurgul vieţii în Neamţ, în casa de oaspeţi situată pe dealul Vovidenia, la 1 km de Mănăstirea Neamţ. Construcţia, ridicată în anul 1937 de Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei (1935-1940) i-a fost pusă la dispoziţie scriitorului de statul român în anul 1944, iar din 1949 i-a fost cedată spre folosinţă pe viaţă.

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu a avut o “relaţie” de notorietate cu alcoolul, un drog care îi menţinea starea permanentă de inspiraţie, “o stare de efervescenţă intelectuală vecină cu geniul”. Recunoaşterea internaţională a lui Nichita a determinat-o pe Elena Ceauşescu să facă un gest mai puţin obişnuit, să-i trimită la uşă ministrul Sănătăţii pentru o consultaţie.

Nichita a rămas în amintirile celor care l-au cunoscut şi cu patima ucigătoare pentru alcool. Cunoscuţi şi prieteni apropiaţi ai poetului au povestit despre consumul impresionant din garsoniera poetului, despre admiratorii care veneau în vizită cu sticle de votcă şi palincă, dar şi despre sumele cheltuite pe băutură de Nichita, pînă la 2.500 de lei pentru cîteva zile, în condiţiile în care un salariu era de aproximativ 1.000 de lei. Dar, în cazul lui Nichita, pînă şi beţiile erau fermecătoare. Alcoolul era pentru Nichita un „drog“, îi menţinea starea permanentă de inspiraţie, îl stimula să creeze şi, cu cît îl consuma mai mult „cu atît părea mai lucid“.
În Maramureş au devenit faimoase celebrele beţii ale lui Nichita Stănescu făcute în perioada în care venea des prin Maramureş la diferitele evenimente de cultură organizate în acea perioadă. „Nichita Stănescu le spunea prietenilor că e atît de frumos Maramureşul în comparaţie cu Bucureştiul în care trăia el, a văzut atîţia oameni liberi care nu aveau habar despre ce înseamnă dictatura lui Ceauşescu, încît ar fi păcat să se plimbe prin satele din Maramureş treaz.

A dormit o noapte la Borşa şi a cerut medicului Tomoiagă ca toată noaptea să fie umplută cu vin. Medicul spunea, după moartea lui Nichita, că în acea seară s-au golit cîteva damigene cu vin. Astfel, în următoarea zi, la vizita lui la liceul din Sighetu Marmaţiei, fiind sub influenţa alcoolului, s-a adresat fetelor care îl aşteptau pentru a recita poezii în cinstea poetului cu diminutivul „Vă salut, pizdoaicelor!”. Vizita lui a continuat în aceeaşi notă la Cimitirul Vesel din Săpînţa. Unii locuitori ce l-au văzut pe poet cu părul răvăşit, aplecat peste cruce, plîngînd, l-au confundat cu un cerşetor", a declarat scriitorul Nicoara Mihali.

Sursa: Adevărul.ro