Cornel Ciurea

Propunerea președintelui Dodon de a institui un moratoriu pe disputele politice este una nobilă dar fără vreun impact real – luptele politice dintre putere și opoziție nu pot fi stopate pe vremuri de ciumă pentru că politicul subordonează deseori epidemiile propriilor interese. În cazul nostru, o opoziție lipsită de tribuna parlamentară, răvășită de acute porniri revanșarde, poate fi redusă la tăcere doar dacă îi legi o botniță la gură – lucru greu realizabil și puțin dezirabil.

Sigur, unele acțiuni ale opoziției în aceste vremuri de restriște sînt lăudabile. Doar opoziția poate fi măsurătoarea gradului de autoritarism al guvernării după declararea situației de urgență. Este puțin probabil ca fricile legate de excesul de dictatură al guvernării să se adeverească – acțiunile guvernării nu se ridică nici măcar la cota de fermitate a Ungariei europene a lui Orban. Și totuși opoziția este în drept să atenționeze societatea asupra existenței unui asemenea pericol pornind de la principiul ”cine s-a fript cu borș suflă și în chefir”.

De asemenea, intervențiile opoziției sînt salutare atunci cînd ea propune măsuri economice de susținere a populației și mediului de afaceri. Nefiind gestionara bugetului statului, opoziția pare să fie mult mai darnică în raport cu sfera privată a economiei. Statul are o abordare mai frugală ceea ce nemulțumește opoziția. Ea ar prefera ca, pe perioada epidemiei, statul să achite o cotă mai mare pentru salariile angajaților din sfera privată și să sisteze plata impozitelor de către companiile din Republica Moldova. Guvernul își are propriile socoteli în această privință, dar dezbaterea pare să fie stimulatorie și obligă statul să nu piardă din vizor sectorul economic.

În sfîrșit, acțiunile opoziției pot fi înțelese atunci cînd ea se opune anumitor proiecte de legi la angajarea răspunderii Guvernului. Acest comportament ferm al opoziției a obligat Ministerul Finanțelor să reacționeze și să explice care au fost rațiunile pentru care Guvernul a considerat necesar să reducă taxele pentru exploatarea resurselor naturale, să anuleze accizele plătite de producătorul autohton în magazinele duty free și să amîne expunerea vizibilă a țigărilor pe rafturile magazinelor. Unii au rămas satisfăcuți de aceste explicații, alții le-au considerat drept paravan pentru promovarea unor interese venale, dar în societate a avut loc o discuție edificatoare cu prezentarea argumentelor de către toate părțile.

În același timp, opoziția cade deseori în păcatul teatralității ieftine care o discreditează și îi prezintă fațetele rușinoase și isterice. Liderii noștri de dreapta au deprins pe apucate exercițiul flash-mobului și îl practică în exces și alandala, considerînd că sketch-ul și tragicomedia pot înlocui ținuta demnă a unei opoziții pro-europene. Exaltările fioroase ale lui Mihai Popșoi din parlament în fața premierului sau pancartele de susținere a medicilor afișate la ferestrele parlamentului sînt în stare să trezească mai curînd chicote ironice decît compasiune și disponibilitate de sprijin politic. Acest amatorism regizoral și actoricesc expediază în derizoriu toate intențiile bune ale opoziției de a ”fi pe fază” și de a ține în șah guvernarea.

Și, desigur, neschimbate sînt reflexele geopolitice ale opoziției, care în fel și chip încearcă să acrediteze ideea, perdantă din start, că singura care ne ajută ar fi Uniunea Europeană. Criticile unor deputați la adresa Chinei și Rusiei sînt ridicole în condițiile în care moldovenii ar trebui să se conducă de principiul binecuvîntat că pisica trebuie să prindă șoareci indiferent de ce culoare are. Această tentație de a face geopolitică cu orice preț discreditează însăși ideea europeană pentru că substituie realitatea cu fake și manipulare.

Opoziția este surprinsă astfel în off-side, în condițiile în care toată lumea pornește de la principiul ”ajută-te, în primul rînd, pe tine” și urmărește propria securitate, partidele proeuropene luptă cu disperare să păstreze imaculată imaginea Europei deseori în detrimentul obiectivității și spiritului realist. Astfel, sînt aclamate cele 140 de milioane de euro anunțate de UE, care urmează să fie distribuite și să ajungă într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat în zona Parteneriatului Estic, însă sînt neglijate alte ajutoare concrete care deja au venit în Moldova și sînt valorificate de guvern.

Tentația manipulării devine astfel irezistibilă.    

Articol preluat din Politics.md