Un ”rău necesar” tranzitoriu, dar spre ce?

Autor: Mihai CONȚIU

Principala cauză care stă la baza crizei grave în care se află Țara acum și într-o perspectivă nedefinită este războiul din Ucraina. În subsidiar, realist vorbind, o altă cauză o identificăm în neprofesionalismul, opacitatea și exclusivismul arogant al actualei guvernări. Tocmai aceste trăsături ale guvernării au conturat o opoziție pro-rusească și antinațională extrem de primejdioasă.

Este clar pentru oricine că și în situația în care exista o guvernare mai performantă Republica Moldova nu ar fi fost ocolită de actuala criză economică, în care includem criza gazelor, a energiei electrice, explozia prețurilor etc. Nici o Țară europeană nu este scutită de această criză care se globalizează de la o zi la alta.

În acest context, absolut toate Guvernele devin vulnerabile în fața grupărilor sociale ori a partidelor politice populiste sau radical-extremiste. E de la sine înțeles că nici acestea din urmă nu au soluții mai bune de eradicare a crizelor, dar acum e momentul cel mai optim pentru ele să cîștige Puterea pe seama nemulțumirii populațiilor.

Acum sunt jucate cele mai teribile cacealmale politice pe contul și în detrimentul cetățenilor creduli care se lasă astfel seduși electoral. În proiectele lor politice, radicalii care vor să schimbe Guvernele în contextul arătat diferă de la o Țară la alta. În context european, cu firave excepții, iar aici mă refer la Ungaria și Serbia, radicalii pro-ruși puternici din Republica Moldova au o identitate de grup extrem de periculoasă.

Pentru Partidul Șor, socialiști și comuniști, nu Republica Moldova, ca Stat, este o prioritate, ci Rusia, ca o Putere ocupantă a moldovenilor. Rusia, prin Șor, Plahotniuc, socialiști și comuniști, investește în protestele maraton ale acestora nu de dragul moldovenilor disperați în sărăcie, ci pentru cucerirea politică și, mai apoi, teritorială a Republicii Moldova.

Oare nimeni nu se simte umilit de modul deschis în care Rusia demonstrează că disprețuiește profund întreaga populație a acestei Țări? Întrebăm asta în contextul în care ”modelele” moldovenești de lideri pro-ruși agreate de Kremlin sunt criminali, interlopi și condamnați penal de teapa unora ca Șor, Platon ori Plahotniuc.

Umilind efectiv întreaga Țară, Kremlinul îi sprijină tocmai pe aceia care au demonstrat faptic că sunt capabili să transforme Republica Moldova într-un Stat mafiot rupt de civilizația europeană.

Plasînd actuala situație politică din Republica Moldova în context electoral, îmi aduc aminte de anul 2000, cînd în România, la alegerile prezidențiale, românii au avut de ales între un rău mai mare și unul mai mic, adică între Vadim Tudor și Ion Iliescu, acesta din urmă avînd cîștig de cauză, dat fiind că nu mai putea anula apartenența României la NATO și la UE. Anticipativ, parcă, la ultimele alegeri parlamentare, moldovenii au ales ”răul mai mic”, adică PAS. Cum a ajuns PAS, acum, să devină ”răul mai mic”? Prin propriile-i acțiuni politice total rupte de realitate, firește!

Faptic, de cînd a preluat Puterea, actuala guvernare nu a izbutit să-și singularizeze sau să-și autoidentifice măcar un mare proiect național de anvergură, unul demn de rămas în istorie. Excludem din asta Acordul de Asociere cu UE, iar asta pentru că nu e un triumf al guvernării, ci o mișcare geopolitică și chiar geostrategică conjuncturală. Dacă nu era războiul din Ucraina, nici nu s-ar fi pus problema unui astfel de Acord. Chiar și așa, visul integrării europene rămîne… tot un vis, după modul în care actualii guvernanți înțeleg să gestioneze țara.

Guvernarea neputincioasă de la Chișinău nu avea cum să nu îngrijoreze Bruxellesul și pe americani. Occidentul a înțeles de mai de multă vreme cum e înțeleasă reforma Justiției la Chișinău, cum stă treaba cu investigațiile privitoare la furtul miliardului, urmărirea penală internațională a lui Șor și Plahotniuc, creșterea electorală a Partidului Șor și multe altele pe care nu le vom mai enumera.

A fost nevoie ca Trezoreria SUA să constate, să sancționeze și să dea publicității nelegiuirile antinaționale și transfrontaliere ale lui Șor, Cavalerului Ordinului Republicii Plahotniuc și ale altora pentru ca autoritățile moldovenești ”să înțeleagă” că pot exista căi ”legitime” de anchetare a finanțărilor protestelor maraton, de scoatere în afara legii a Partidului Șor etc.

Totodată, Occidentul a înțeles bine că opoziția pro-rusească s-a consolidat atît de puternic datorită ermetismului ori exclusivismului arogant al actualei guvernări, care, efectiv, a anulat, aproape prin absorbție, chipurile pro-europeană, chiar și principalul partid îngemănat doctrinar și pe scheletul căruia s-a înălțat la Putere – PPDA!

Sîmbătă, 5 Noiembrie, a avut loc un congres de constituire a Partidului Coaliției pentru Unitate și Bunăstare. Acest nou partid va fi condus de către Igor Munteanu, iar numele celor din preajma sa e un semnal că se dorește consolidarea unui partid proeuropean mai curat și mai transparent, ca o altă alternativă la PAS.

O paranteză: am citit o știre în care se scria că la congresul de constituire a participat și Valeriu Matei. Dacă acest nou partid se va lăsa ”infiltrat, penetrat” de Matei… vai și-amar!

În consecință, observînd cine, cînd și pentru ce a fost nevoie de constituirea acestui nou partid, avem motive să credem că aceiași occidentali care au agreat și susținut PAS, după ce i-au constatat limitele, buna-credință proeuropeană, devotamentul și capacitățile politice, toate acestea în termeni deloc satisfăcători, sunt disponibili să sprijine încă o tentativă partinică proeuropeană prin Partidul Coaliției pentru Unitate și Bunăstare.

Ca o paranteză, ca și în cazul PAS, și denumirea acestui partid ni se pare absolut utopică. Cînd va fi ”unitate” (națională) în Moldova? Niciodată! Dar ”bunăstare” (națională)? Niciodată! Nu vom avea unitate și bunăstare națională cît ai… Clipii!

Cu toate acestea, apariția acestui partid poate fi salutară în condițiile în care va fi o alternativă la PAS ori o viitoare forță politică determinantă într-o coaliție cu PAS, în obiectivul major național de scoatere totală a Țării de sub amenințarea ocupației rusești din exterior, cu ajutorul forțelor politice interne antinaționale și trădătoare!