Cum Statul fură… Statul (2)

Autor: Mihai CONŢIU

Moto: Moldoveni din ţara-ntreagă, eu vă dau un singur sfat: de-i vedeţi cumva pe stradă, nu uitaţi că i-aţi votat!

După cum bine se ştie, la ora actuală, Republica Moldova este într-o cruntă criză financiară. Criza a fost provocată de faptul că organismele financiare occidentale donatoare – FMI, UE, SUA etc. – au sistat orice împrumut, rambursabil sau nerambursabil, acordat unei ţări aflată într-o permanentă derivă politică. Sistarea împrumuturilor, se ştie, a fost decisă ca urmare a furtului unui miliard de Euro, a vînzării frauduloase a Aeroportului la ruşi şi a haosului din sistemul bancar al ţării.

Vinovaţii principali de această stare de lucruri, se ştie, sînt Iurie Leancă, care în calitate de fost premier a girat cu propria-i semnătură aceste hoţii, şi guvernatorul Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, ambii protejaţi de stăpînul lor Vladimir Plahotniuc. Reţinerea pe care o manifestă europenii faţă de ţară îl are ca principal motiv pe Plahotniuc. Republica Moldova nu este capabilă să ofere europenilor nici o garanţie democratică reformatoare atîta timp cît acest oligarh sinistru exercită un control personal total asupra principalelor instituţii ale statului.

Restructurarea de posturi parazitare – o prioritate naţională şi europeană

În acest întreg ansamblu, pentru ieşirea din criză, orice stat condus de politicieni responsabili este obligat să ia măsuri economice radicale şi, în consecinţă, să restructureze toate instituţiile statului. În această sărăcie naţională există încă mii de funcţionari plătiţi din bugetul de stat, dar care nu fac absolut nimic pentru salariile încasate, ci doar plimbă hîrtii inutile de colo-colo, simulează false preocupări profesionale, încasează mite de la cetăţeni pentru orice fleac şi tot aşa.

În articolul precedent, cu acelaşi titlu, am abordat chestiunea miilor de bugetari plătiţi inutil în la fel de inutilele şi costisitoarele raioane şi primării minuscule. Acum vom aborda un subiect ce ţine de miile de funcţionari bugetofagi de la Centru, din Chişinău.

Ca o prioritate a acestor momente, restructurarea a numeroase posturi, prin desfiinţarea lor, ar trebui să fie prioritatea numărul unu pentru guvernanţi. Numai astfel vor putea demonstra instituţiilor financiare internaţionale, UE sau SUA că pot fi credibili, că se gîndesc, în perspectivă, la viitorul ţării şi bunăstarea tuturor moldovenilor. Ceea ce spun şi mai urmează să zic este şi o condiţie prioritară şi obligatorie pe care o pun Republicii Moldova donatorii externi. Guvernanţii moldoveni nu ştiu sau se fac că nu cunosc faptul că FMI, UE sau SUA sînt extrem de documentaţi în privinţa risipei bugetare ce se face prin salarizări birocratice abuzive. Exemplul Greciei de astăzi este destul de grăitor în acest sens!

La urma urmei, aceste salarii bugetare sînt plătite tocmai din banii oferiţi de către occidentali drept suport bugetari. În realitate, aceşti bani sînt furaţi de la Stat de către Stat pentru a plăti abuziv armate de trîntori birocraţi, iar asta din raţiuni electorale de partid, ca răsplată pentru susţinere sau pentru a-şi adăposti la locuri călduţe rudele.

Plimbători de mape plătiţi în defavoarea medicilor, profesorilor şi pensionarilor

De exemplu, în Primăria Chişinăului şi în toate structurile subordonate acesteia există armate de funcţionari fără nici un rost, dar care nu fac nimic altceva decît să asiste cum trece timpul cînd se fac că muncesc. Totodată, aceşti plimbători de hîrtii inutile dintr-un birou în altul sînt şi cei mai utili agenţi intermediari între cei care dau mită şi şefii lor, care sînt beneficiarii finali după ce funcţionarii respectivi îşi păstrează „dreptul lor”. Cunosc numeroase astfel de cazuri în mai toate structurile, direcţiile şi subdiviziunile Primăriei!

Acum, însă, haideţi să zăbovim un pic şi asupra trîntorilor din Parlament! Toţi moldovenii trebuie să ştie că, atunci cînd, în campania electorală, un deputat le solicită votul, ei mai votează şi pentru alte salarii inutile ce stau în spatele fiecărui deputat. Într-o ţară atît de săracă, deputaţii moldoveni vor să se bucure de privilegiile pe care le au unii europarlamentari, ceea ce contrastează sfidător cu nivelul subdezvoltat al cetăţenilor acestei ţări.

Cititorii poate că îşi mai amintesc de poziţia potrivnică pe care noi am luat-o atunci cînd deputaţii au hotărît că au nevoie de secretari parlamentari personali. Astfel, dincolo de cei 101 de deputaţi, cu salarii de peste zece mii de lei, îndemnizaţii, diurne maşini la scară etc., mai sînt salarizaţi şi aceşti secretari parlamentari personali, inclusiv şoferii maşinilor de serviciu. În ţări civilizate, ca de exemplu Elveţia, preşedintele ţării, miniştri şi deputaţii circulă cu metroul sau cu trenul. În „bogata Moldovă”, însă, miniştrii şi deputaţii vor să fie trataţi costisitor ca nişte adevăraţi regi.

În mod normal, aşa cum ar fi trebuit să şi fie, moldoveanul de rînd îşi imaginează că votează un deputat mai deştept decît el, care ştie singur ce are de făcut în Parlament. În realitate, însă, fiecare deputat îşi răsplăteşte un coleg sau colegă de partid cu acest post ori îl oferă vreunei rude sau amante. La fel de anormală este cheltuiala uriaşă cu traducerea documentelor în limba rusă. În acest context, este bizar că tocmai „apărătorii limbii moldoveneşti”, rusofilii din Parlament, nu se ostenesc să înveţe această limbă.

Crede cineva că aceşti deputaţi privilegiaţi se gîndesc vreo clipă la poporul muritor de foame? Sigur că nu! Lor le pasă de propriul confort, propria importanţă pe care şi-o dau ca mari deputaţi cu secretari personali şi maşină la scară. Dacă ar avea obraz, cinste, respect faţă de popor şi ar fi conştienţi de realitatea existentă, ar înţelege că nu trebuie să aibă secretari-căpuşe, că banii cu care-i plătesc ar trebui să meargă în bugetul Sănătăţii, Educaţiei şi în cel pentru pensii.

Dar ce să mai spunem despre armatele de funcţionari din Guvern şi din toate ministerele. În imensul număr de birouri ale acestora se găsesc droaie de funcţionari care freacă efectiv ridichea, care se simt şi extrem de importanţi, chiar dacă, luaţi la bani mărunţi, se constată că efectiv posturile lor nici nu ar trebui să existe. Observaţi, aşadar, că dincolo de furturile la nivel naţional din sistemul bancar, din economie, comerţ, monopoluri etc., există şi furturi de miliarde comise oficial, căci Statul fură de la Stat.

Vă daţi seama cît de bine ar duce-o pensionarii, medicii şi profesorii dacă ar fi desfiinţate aceste posturi birocratice parazitare? A, rămîn fără serviciu!? Şi ce dacă? Pînă să devină secretari parlamentari cu ce s-au ocupat? Toată această armată funcţionărească de trîntori nu are decît să se recalifice!