În timp ce războiul civil din Siria a strămutat în ultimii zece ani milioane de oameni, mulți dintre aceștia au căutat refugiu în spatele zidurilor a zeci de sate antice, fugind din calea unui război modern. Ruinele de pe dealurile din Nord-Vestul țării, o regiune aflată încă sub controlul Guvernului lui Bashar al-Assad, au devenit adăpost pentru familii întregi, se arată într-un material semnat de Ben Hubbard, pentru The New York Times.

Hubbard prezintă povestea familiei lui Abu Ramadan, care a căutat adăpost în urmă cu mai bine de un an, după un atac al Guvernului sirian. De atunci, el și familia sa, s-au refugiat lîngă zidurile de piatră ale unei așezări bizantine abandonate acum mai bine de 1.000 de ani. Într-o peșteră veche din apropiere sunt ținute pe timpul nopții cele cîteva oi pe care Abu Ramadan le păstorește.

Rufele atîrnă lîngă peretele semicilindric al unei biserici ruinate, vechi de secole. Legumele au crescut între resturile a două uși dreptunghiulare ornamentate cu modele de frunze sculptate. Pe jos sunt împrăștiate pietre uriașe, rămășițe din ceea ce odinioară fusese un oraș extins.

Abu Ramadan, în vîrstă de 38 de ani, spune că nu-i pasă prea mult de istoria sitului ca centru comercial și agricol, dar a apreciat zidurile solide și abundența pietrelor pe care o familie care a pierdut totul ar putea să le folosească pentru a-și face o viață nouă.

„Am construit totul din ruine. Și noi am devenit ruine”, spune Abu Ramadan.

Orașul antic a fost părăsit în urmă cu sute de ani, între secolele al VIII-lea și al X-lea, însă ruinele au rămas într-o stare remarcabil de bună. Însă, conflictul actual din Siria a ridicat noi amenințări asupra acestor situri arheologice. Fațadele lor sunt acum afectate de gloanțe, stîlpii sunt zdrobiți de atacuri aeriene și zidurile de calcar sunt căutate pentru protecție de soldați, rebeli și jihadiști.

Familiile care fug din calea războiului își găsesc refugiul printre ruinele antice din Nord-Vestul Siriei.

Milenii de locuire  au lăsat Siria presărată cu situri istorice care datează din epoca elenistică, romană, bizantină și otomană. UNESCO a desemnat șase situri ale Patrimoniului Mondial din Siria, inclusiv, în 2011, ruinele din Nord-Vest, numite Satele Antice din Siria de Nord.

Arheologii se tem că utilizarea acestor situri ca refugiu reprezintă o amenințare formidabilă pentru viitorul lor, deoarece familiile adaugă ziduri noi, folosesc stîlpii pentru a-și ridica corturile și degradează pietrele.

„Zidurile ne protejează de vînt, frig și orice altceva”, a spus Abdulaziz Hassan, în vîrstă de 45 de ani, a cărui familie locuiește într-un cort în rămășițele Templului Bomos, vechi de 1.800 de ani, lîngă satul Babuta.

Hassan, grădinar înaintea războiului, s-a mutat în mod repetat cu familia sa pentru a fugi din calea armatelor. Rămășițele a trei ziduri ale templului s-au înălțat acum deasupra cortului său.

Războiul a afectat și siturile istorice din alte părți ale Siriei. Crac de Chevaliers, unul dintre cele mai bine conservate castele ale cruciaților din lume, a ajuns o ruină după atacul în care castelul a fost recucerit de la rebeli în 2014. De asemenea, după ce jihadiștii statului islamic au preluat controlul asupra ruinelor vechi de 2.000 de ani ale orașului Palmyra, aceștia au distrus situl și au organizat execuții în teatrul său roman.

Eforturile de protejare a siturilor s-au oprit cînd a izbucnit războiul din Siria în 2011, iar grupurile armate au început să le folosească ca baze. Mai apoi, familiile cu animale s-au mutat aici, deoarece au mai mult spațiu decît în taberele de refugiați aglomerate.

Unele situri au peșteri subterane, unde familiile depozitează lucruri și se ascund de atacurile aeriene atunci cînd aud avioane de luptă deasupra capului.

„Ne-am fi dorit să fi rămas în casele noastre și să nu fi văzut niciodată aceste ruine”, spune mama unor copii, care se joacă printre pietrele antice.