Cine a alungat raioanele din stînga Nistrului din Republica Moldova?

Negarea caracterului legitim al proclamării la 2.08.1940 a RSS Moldoveneşti unionale urmărea întoarcerea la status quo din 26.06.1940, cînd Moldova era ocupată de România regală; urmărea restabilirea situaţiei de la 1.08.1940, cînd raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului nu intrau în componenţa Republicii Moldoveneşti unionale.

Astfel, prin Hotărîrea № 149-XII din 23.06.1990 românounioniştii din Sovietul Suprem nu numai au anulat existenţa Republicii Moldova, dar şi:

- s-au autolichidat; negînd existenţa Republicii Moldova, Sovietul Suprem a pierdut statutul său de reprezentant suprem al puterii: nu avea pe cine reprezenta!

- a anulat Declaraţia Suveranităţii Republicii Moldova;

- a dat afară din hotarele Republicii Moldova raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului!          

Această potlogărie antistatală, antimoldovenească - trădarea Statului Moldovenesc imediat a fost sesizată şi folosită din plin la crearea Republicii Moldoveneşti Nistrene. Căci ce ar fi putut face altceva populaţia raioanelor moldoveneşti est-nistrene, alungate din componenţa RSS Moldova, rămasă a nimănui?!

«Declaraţia despre caracterul nelegitim al proclamării RSS Moldoveneşti la 2.08.1940 anulează prevederile Legii Uniunii RSS «Despre crearea RSS Moldoveneşti unionale...». A devenit nul punctul 2 al sus-numitei legi privind includerea în componenţa RSSM a oraşului Tiraspol, a raioanelor Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Rîbniţa, Slobodzeia şi Tiraspol din fosta Republică Autonomă Moldovenească pînă la 1.08.1940».

Unioniştii din Sovietul Suprem al RSS Moldova «fără a se interesa de voinţa liber exprimată a populaţiei dintre Prut şi Nistru, au dăruit României Statul Moldovenesc. Declarînd nelegitimă proclamarea la 2.08.1940 a RSS Moldoveneşti, Sovietul Suprem al RSS Moldova s-a lepădat de împuternicirile de reprezentant suprem al unui stat suveran». Căci ei la 23.06.1990 îl lichidaseră!

Cine are ochi - să vadă, cine ştie alfabetul - să citească, cine are minte - să judece...(Политико-правовое обоснование создания Приднестровской Молдавской Советской Социалистической Республики//Бессарабский вопрос и образование Приднестровской Молдавской Республики. Тирасполь, 1993. С. 95 – 96).

Avertismente ignorate

Procuratura Generală constata cu îngrijorare: «Cel mai înalt grad de tensionare a situaţiei social-politice a fost atins în vremea şi după încheierea lucrărilor Congresului II al FPM şi adoptarea scandaloaselor rezoluţii». Documentele, acţiunile frontiste de subinare a statalităţii moldoveneşti au alarmat populaţia est-nistreană în aşa măsură, că de acum în vara lui 1990 cetăţenii mai multor localităţi la adunări «au adoptat hotărîri de a include malul stîng al Nistrului în componenţa unei formaţiuni teritoriale autonome...». Aceasta era situaţia la 1.08.1990...

Dînd dovadă de clarviziune politică, demonstrînd o poziţie principială, anumiţi membri ai Colegiului Procuraturii Generale au tras concluzia:

«Parlamentul trebuie să revină la Legea cu privire la funcţionarea limbii de stat pe teritoriul republicii, să modifice unele prevederi;

- Urgent să se reexamineze chestiunea tricolorului şi a stemei republicii;

- Înainte de a adopta hotărîri ce se referă la toate naţionalităţile din republică este necesar de a examina situaţia şi a lua în consideraţie cerinţele expuse de popor».

Drept răspuns la aceste concluzii principiale şi avertismentului curajos ale juriştilor profesionişti cu mare experienţă, liderul formaţiunii românounioniste (FPM), prin cumul prim-ministru, M.Druc a iscălit Hotărîrea Guvernului № 407 din 23.10.1990 Cu privire la crearea formaţiunilor de voluntari cu scopul «de a întreprinde măsuri energice şi rapide în vederea menţinerii ordinii publice şi stabilizării social-politice din republică...». Această hotărîre a lui M.Druc va rămîne cu titlu de unicat în istoria politică a Statului Moldovenesc. În loc să potolească situaţia, să apere cetăţenii de fărdelegile românounioniştilor, prim-ministrul creează bande împotriva cetăţenilor paşnici, plătite de aceşti cetăţeni.

Prin declaraţiile şi, mai ales, acţiunile sale de-a dreptul războinice: «поход на гагаузов», aventura sîngeroasă de la podul Dubăsari, cînd a dat ordin să folosească armele împotriva moldovenilor din stînga Nistrului, M.Druc, prim-ministru şi lider al formaţiunii românounioniste (FPM), împingea republica spre războiul civil. Situaţia nu mai putea fi tolerată chiar şi de românounionişti încuibaţi în Sovietul Suprem şi în guvern.

Recunoaşterea banditismului politic agresiv

A doua zi după tragedia de la Dubăsari, care a dat motiv celor din stînga Nistrului să se apere cu armele, la 3 noiembrie 1990, Sovietul Suprem al RSSM a adoptat o hotărîre, care prevedea «retragerea tuturor detaşamentelor de voluntari din raioanele de sud şi din raioanele transnistrene ale Republicii şi dizolvarea loc ulterioară».

Încordarea relaţiilor interetnice în urma pohodurilor voluntarilor lui M.Druc spre Dubăsari şi Comrat atinsese un aşa grad, că la 4 noiembrie 1990 Sovietul Suprem de urgenţă a adoptat hotărîrea Cu privire la măsurile de neamînat pentru stabilizarea situaţiei social-politice din republică, prin care a decis:

- «SĂ CONDAMNE ÎNCERCĂRILE CE AU AVUT LOC DE A SOLUŢIONA CONFLICTELE POLITICE ŞI INTERETNICE PRIN FORŢĂ ŞI SĂ LE CURME ÎN VIITOR;

- să dizolve în 24 de ore detaşamentele de voluntari ... şi alte formaţiuni neprevăzute de lege...;

- să anuleze Hotărîrea № 407 a Guvernului din 23.10.1990 «Cu privire la formarea detaşamentelor de voluntari...»;

- Ministerul de Interne, Securitatea să asigure controlul asupra predării armamentului, a materialelor explozibile...»

Tot la 4 noiembrie 1990 Sovietul Suprem a adoptat Hotărîrea Cu privire la formarea Comisiei pentru cercetarea evenimentelor care au avut loc la Dubăsari la 2.11.1990.

Dar era prea tîrziu: demonul înstrăinării şi învrăjbirii otrăvise Ţara Moldovei. Mai întîi s-au adoptat legionăreşte legi şi hotărîri străine firii, istoriei, tradiţiilor statale ale moldovenilor, apoi au fost înscăunaţi aventurieri politici, care să impună aceste legi...

Dorind să potolească spiritele, la 14 noiembrie 1990 Sovietul Suprem a adoptat o Declaraţie mincinoasă, adică «Sovietul Suprem declară, că nici Parlamentul, nici Guvernul nu poartă răspundere pentru zvonurile (???) privind alipirea RSS Moldova la România...».

Minciuni gogonate, curat româneşti!

Anume în acele zile «a fost montată una din cele mai secrete acţiuni ale guvernului român, Operaţiunea «Libertate pentru Basarabia», cu scopul desprinderii ei din cadrul URSS...». «La sfîrşitul anului 1990 şi începutul anului 1991 primul ministru M.Druc» a cerut Guvernului român să se amestece în treburile interne ale Statului Moldovenesc...».

Mai tîrziu «a fost dezvăluit SCENARIUL ELABORAT DE COMUN ACORD CU OFICIALITĂŢILE ROMÂNE PENTRU UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA...» (Iu.Chifu. Război diplomatic în Basarabia. O istorie ultramodernă. Bucureşti, 1997. P. 252 - 253).

Cronica unui război neîncheiat

În cele ce urmează vom cataloga doar unele acte şi acţiuni idioate, promovate de liderul FPM, preşedinte al guvernului M.Druc:

«Moldovenii sînt gata să meargă pînă la capăt. Dacă explicaţiile noastre ei (rusofonii, găgăuzii - V.S.) nu le vor accepta va fi Ulster sau Karabah» (M.Druc, interviu gazetei Коммерсантъ).

La 23.10.1990 M.Druc semnează Hotărîrea guvernului № 407 Cu privire la crearea formaţiunilor de voluntari în RSS Moldova - formarea de bande civile antinorodnice, anticonstituţionale cu «scopul de a întreprinde măsuri energice şi rapide în vederea menţinerii ordinii publice». Prima «acţiune energică» anticonstituţională a bandelor lui M.Druc a fost «поход на гагаузов»; la 25.10.1990 I.Costaş, ministrul de război al lui M.Druc, a dat ordin să fie încercuit teritoriul Găgăuziei (Istoria Moldovei în date, 2007. P. 483).

La 2.11.1990. Crima sîngeroasă de la Dubăsari: M.Druc «a dat ordin miliţiei să folosească armele, ceea ce a dat motiv est-nistrenilor să se apere cu focuri de armă» (Н.Андроник и др. Государственный суверенитет Республики Молдова. Кишинев, 2000. С. 169).

La 2.03.1992. Un grup cu destinaţie specială trimis din Chişinău a atacat o unitate a armatei ruse dislocate în stînga Nistrului, la Cocieri - dovadă că unioniştii chişinăuieni şi căpeteniile lor în mod deschis aţîţau războiul fratricid de la Nistru.

La 24 mai 1992, noaptea, un grup înarmat, cu destinaţie specială, format prin decretul lui M.Snegur şi dispoziţia lui M.Druc, a tăbărît în oraşul Ciadîr-Lunga, în Găgăuzia. În urma acestui atac banditesc 6 cetăţeni şi-au găsit moartea. Băndiţii au fost prinşi şi au depus mărturii ucigătoare pentru organizatorii acestei operaţii anticonstituţionale (Istoria Moldovei în date, 2007. P. 494).

La 18 iunie 1992 Parlamentul Moldovei (conform legii din 23.05.1991 numele prescurtat al Statului Moldovenesc este Moldova) adoptă o hotărîre care punea bazele reglementării conflictului nistrean, «excluzînd aplicarea forţei». Însă această hotărîre contravenea naţional-radicalilor românounionişti din Parlament şi guvern şi patronilor lor revanşarzi străini (Istoria Moldovei în date, P. 494).

Cu încuviintarea lui M.Snegur şi la ordinul lui I.Costaş, la 19 iunie 1992 coloane blindate ale armatei trimise din Chişinău năvălesc asupra oraşului Bender. Urmele gloanţelor româneşti de pe clădirile din Bender rămîn mărturii de neşters ale crimelor sîngeroase săvîrşite de duşmanii de moarte ai Statului Moldovenesc suveran şi integru.

Astăzi avem ceea ce avem: o ţară federalizată cu două unităţi naţional-politice administrativ-teritoriale:

Republica Moldovenească Nistreană Autonomă cu steagul, stema ei, cu trei limbi de stat: moldovenească, rusă şi ucraineană;

Republica Autonomă Moldovenească Găgăuzia (Gagauz Eri), numită caraghios «unitate administrativ-teritorială» cu drapelul, stema ei, cu trei limbi de stat: moldovenească, găgăuză, rusă.

Indiferent de ce ar zice toţi lehăii mascaţi în «experţi», «politologi», «analişti», «comentatori» a orice, indiferent de lătratul nu contează din care parte vine, nu există forţă, interes geopolitic pentru a anula aceste realităţi sau măcar o componentă a lor, bunăoară, cea lingvistică.

Mai mult: aceste realităţi politice, naţional-teritoriale constituie condiţii şi chiar garanţii ale existenţei şi dăinuirii Statului Moldovenesc suveran şi integru.

(va urma)

Vasile STATI, candidat în ştiinţe filologice, doctor în ştiinţe istorice, profesor la catedra de filologie moldovenească a Universităţii de Stat Nistrene