«Republica Moldova este un stat suveran, ce are istorie, cultură şi tradiţii milenare».

Declaraţia Suveranităţii, 23.06.1990

«Prioritate a Republicii Moldova este consolidarea statului... În această perspectivă ea are de rezolvat cîteva sarcini:

- Restabilirea integrităţii teritoriale, pierdute în urma conflictului de la Nistru...;

- Determinarea raportului între influenţele rusă şi românească...»

Andre Dulait, adjunct al preşedintelui Comisiei pentru treburile externe a Senatului Franţei.

Chişinău, septembrie, 1999.

Strădaniile demagogiei naţionaliste

Raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului prezintă un capital pentru demagogia naţionalistă de toate culorile, constata analistul român Gabriel Andreescu, precizînd: o cvasiunanimitate în eroare a fost impunerea cu titlu de forţă majoră a limbii româneşti, a alfabetului român, a tricolorului român, a stemei române. Ignorarea sfidătoare a istoriei aparte, a particularităţilor culturale, lingvistice, a mentalităţii naţional-psihologice ale populaţiei moldoveneşti est-nistrene şi ale găgăuzilor are urmări dramatice şi chiar tragice pentru Statul Moldovenesc.

Exemple de ultimă oră de demagogie naţionalistă, de agramaţie agresivă sînt (alături de alte nenumărate!) antrenamentele ridicole ale celui mai «frumusake» de la «prime» în întrecere cu cel mai lung «democrat», inepţiile «în profunzime» ale unui felcer, azi ministru de război deja demis de Preşedintele ales Igor Dodon ş.a. Atare gogomănii în jurul sperietoarei (pentru români!) federalizare se plodesc pe fundalul unei uluitoare lipse de competenţă, întorlocată cu o aroganţă sforăitoare curat românească.

Cine ştie astăzi de primele revărsări al moldovenilor peste Nistru? Cine ştie de primul congres al moldovenilor din stînga Nistrului din decembrie 1917, care a cerut: «Să ne unim cu fraţii noştri din Moldova!»?

...Raportul «între influenţele rusă şi românească» este limpede şi cuprinzător «determinat» de documente istorice. Din veacul al XIV-lea pînă în 2000 Ungrovlahia/Muntenia («România» de prin 1878) nu a semnat nici un acord, nici un tratat cu Moldova! Nu există nici o scrisoare, nici o adresare din Ungrovlahia/Muntenia către Moldova. Din 1330 pînă în 1500 hrisoavele Ungrovlahiei/Munteniei nici o dată nu pomenesc Moldova, Ţara Moldovei!.. Alte mărturii de «influenţe româneşti» deocamdată nu se cunosc...

Din aprilie 1480 («наказ» ambasadorului rus în Moldova) pînă în iunie 1711 «influenţa rusească», mai precis relaţiile reciproce moldo-ruse sînt reflectate pe larg şi multilateral în 173 (!) de acte emise de cancelariile Moldovei şi a Rusiei şi păstrate în arhivele din Moscova şi Petersburg: tratate, înţelegeri, adresări, rapoarte diplomatice, informaţii speciale... De susţinerea intensivă a raporturilor reciproce, de acţiunile (diplomatice, militare) comune moldo-ruseşti erau interesaţi deopotrivă atît gospodarii Moldovei cît şi marii cneji, ţarii Rusiei de la Ivan al III-lea, Ivan a IV-lea pînă la Petru I inclusiv.

Cine nu crede, n-are decît să aplece urechea la sfatul lui Miron Costin: «Испитайте писания»... Citiţi documentele.

«Moldoveni mulţi pe decindea de Nistru...»

Moldovenii (волохи, волошини) se documentează la răsărit de Nistru din veacul XIV, dar strămutarea lor masivă în acest spaţiu are loc în sec. XVI - XVII. Într-o dumă ucraineană se cîntă:

Як пришли до нас всi волошини,

Всi волошини та всi хороши...

Ulterior această realitate a fost examinată de istoricul polonez A.Iablonowskii, de etnologul ucrainean V.Naulko, de etnografii şi lingviştii ruşi P.Keppen, A.Lebedinţev, M.Serghievski, V.Şişmariov... Grigore Ureche scria în Letopiseţul Ţării Moldovei, că pe la 1579 erau «moldoveni mulţi pre decindea (dincolo) de Nistru...».

În valorosul, dar puţin cunoscutul său studiu Романские поселения на юге России (1975) Vl.Şişmariov constata că «pămînturile dintre Nistru şi Bug demult au început să fie colonizate durabil de elemente volohe (moldoveneşti)». Materialele consistoriului din Herson, documentele privind istoria bisericilor din interfluviul Nistru - Bug denotă că «Eparhia din ţinutul Oceakov era sub oblăduirea mitropoliţilor moldoveni» (А.Лебединцев. 1913).

Din punct de vedere etnic, după calculele demografului V.Cabuzan, «moldovenii alcătuiau 49% din întreaga populaţie dintre Nistru şi Bug» (В.Кабузан. Народонаселение Бессарабской области и левобережных районов Приднестровья (конец XVIII – первая половина XIX вв.). Кишинев, 1974). Această realitate etnodemografică, confirmată şi de tîrnosirea cîtorva zeci de biserici, i-a îngăduit lui A.Lebedinţev să conchidă: «Denumirea "Ucraina", care ar fi vorbit despre existenţa aici a maloruşilor, nu corespundea majorităţii populaţiei alcătuite din moldoveni» (А.Лебединцев. Ханская Украина, 1913. С. 9).

Mai firească pentru a acea vreme şi acea regiune ar fi fost denumirea «Moldova Nouă».

Populaţia localităţilor moldoveneşti menţionate în documente şi în lucrările autorilor citaţi, cercetată şi de T.Burada în 1883, «dovedeşte identitatea aproape absolută a tuturor elementelor de căpetenie, care alcătuiesc un popor: limbă, credinţă, obiceiuri, cîntece... Asemănarea moldovenilor de dincolo de Nistru cu cei din Moldova (ei nu ştiu de «Basarabia», denumirea de «român» nu o cunosc), se vede şi în limba în care vorbesc şi care înfaţişează toate caracterele felului de vorbire al moldovenilor» (T.Burada. O călătorie în satele moldoveneşti din gubernia Herson. 1883. P. 148).

A doua descălecare a moldovenilor la răsărit de Nistru

Moldovenii de la răsărit de Nistru au fost primii eliberaţi de asuprirea turco-tătară.

Ultimele articole ale Tratatului de pace de la Iaşi (în urma Războiului ruso-turc din 1787 – 1791) au fost semnate la 9.01.1792, iar de acum la 26.01.1792 Ecaterina a II-a iscălea două decrete prin care poruncea guvernatorului ţinutului Ekaterinoslav să atragă elemente străine, să dea pămînt noilor veniţi, în primul rînd boierilor şi ofiţerilor moldoveni. Guvernatorul a întocmit Registrele a 4 judeţe... (Ведомости 4-х уездов области, новоприобретенной от Порты Оттоманской...). Moşiile şi satele din regiunea eliberată de otomani urmau să fie dăruite ofiţerilor şi civililor moldoveni pentru merite deosebite. Potrivit actelor depistate şi examinate de Vl.Şişmariov, «26 de boieri şi cinovnici moldoveni au primit 260 000 (!) de desetine de pămînt în interfluviul Nistru – Bug. În cîţiva ani noii proprietari au înfiinţat 20 de sate şi mai multe cătune pe malurile rîurilor Bug, Cuialnic, Baraboi, Cuciurgan, Iagorlîc, colonizîndu-le cu 1000 de moldoveni, alăturîndu-i celor aflaţi aici mai demult».

Prin ucazul din 9.11.1792 împărăteasa dispunea ca «boierii şi cinovnicii moldoveni, menţionaţi în lista anexată, să fie asiguraţi cu nadeluri de pămînt necesar pentru aşezarea cu traiul în regiunea nouă». Prin dispoziţia din 14.11.1792 curtea imperială poruncea să fie aranjaţi şi înzestraţi cu pămînturi slujitori ai bisericii veniţi din Moldova. Potrivit datelor evident necomplete, extrase din surse ocazionale, la 1799 în partea de sud a spaţiului Nistru – Bug ar fi locuit 18 291 de moldoveni, 39,12% din întreaga populaţie.

La 1812, după estimările specialiştilor, în stînga Nistrului locuiau mai bine de 100 000 de moldoveni. La Recensămîntul din 1897 în gubernia Herson s-au declarat moldoveni 147 000 de cetăţeni, în Podolia – 27 000. Astfel, la sfîrşitul veacului XIX în ambele gubernii sălăşluiau 174 000 de moldoveni.

Cum scria în 1990 prozatorul moldovan din stînga Nistrului Al.Marinat în manifestul Fraţi moldoveni de peste Nistru, «Rupţi de la Patrie de cîteva secole, separaţi de Statul Moldovei, ei au plecat în stînga Nistrului moldoveni şi moldoveni au rămas pe totdeauna».

Aşa au trăit şi au gospodărit – cu pricepere, creştineşte, păstrîndu-şi tradiţiile, limba maternă, conştiinţa naţională, moldovenii din stînga Nistrului pînă la sfîrşitul anului 1917.

«Vrem să ne unim cu Moldova!»

Istoricul român N.Iorga scria în toamna 1917: «Revoluţiei ruseşti (din februarie) i se datoreşte toată minunata schimbare dintre Prut şi Nistru, care ne împle de bucurie pe toţi...» (Neamul românesc în Basarabia). De această «minunată schimbare» s-au bucurat şi au folosit-o din plin şi moldovenii din stînga Nistrului. «Cînd generoasa revoluţie rusească din februarie..., cînd s-au ivit pretutindeni cererile de drepturi naţionale şi autonomii», moldovenii est-nistreni pentru prima dată în istorie s-au adunat la primul lor congres, hotărînd într-un glas şi într-o vrere: «Vrem să ne soiudinim cu Moldova!».

Cu toate că «ei au trăit totdeauna ca un neam deosebit, despărţit de Moldova, ei nu s-au pierdut şi la cea dintîi adiere a curentului naţional s-au deşteptat şi şi-au cerut dreptul la viaţă, în rînd cu alte neamuri».

Însufleţiţi că «Basarabia nu mai este o gubernie rusească, ci o Republica Moldovenească (proclamată la 2 decembrie 1917)», ei au declarat că «de acum înainte nu mai este putere pe lume, care să-i ţină în întuneric şi robie» (O.Ghibu. Deşteptarea moldovenilor de peste Nistru, 1918. P. 4).

Adunarea/congresul moldovenilor din stînga Nistrului a avut loc la Tiraspol la 17 – 18 decembrie 1917. Scopul acestui sobor al moldovenilor era «ca împreună cu toţii să ne arătăm, ca să ştie toate naţiunile, că şi noi sîntem un neam bogat, delicat şi cult».

Adunarea a adoptat Programul Ce ne trebuie nouă cu sarcina «să dezlege toate dreptăţile cinstitului neam moldovenesc: 1. Ne trebuie nouă şcoala să fie în limba norodului moldovenesc; 2. Învăţătura afară de şcoală (biblioteca) să fie în limba moldovenească; 3. Rugăciunea în sfînta biserică să fie în limba moldovenească; 4. Judecătorii să fie curat moldoveni; 5. Doftorii să fie cu ştirea limbii moldoveneşti».

Chemarea adresată fraţilor noştri moldoveni, animată de lozinca Numai în unire putem să ocupăm dreptatea!, cuprinzînd şi Programul Ce ne trebuie nouă este «Cel dintîi document de viaţă naţională a fraţilor noştri de dincolo de Nistru» (O.Ghibu. Op. cit. P. 5).

«Rezoluţiile care s-au votat în treaba şcoalei prevedeau, alături de altele:

«Limba de predare în şcolile începătoare din satele moldoveneşti va fi limba moldovenească; Din clasa a III în sus se va preda şi limba rusască, ca învăţătură deosebită; Pentru îndreptarea învăţătorilor moldoveni zemstva ţinutală să organizeze cursuri anume; Pentru învăţătorii şcolilor mijlocii (seminarii pentru învăţători, duhovniceşti) să se înfiinţeze catedre de limbă, literatură şi istorie moldovenească;... Să fie rugat Sfatul Ţării Basarabiei să se grăbească cu deschiderea unei universităţi moldoveneşti, pentru ca tinerii de pe malul stîng al Nistrului să aibă unde se înzestra cu cultura istoriei».

Programul Ce ne trebuie nouă şi Rezoluţiile în treaba şcoalei a fost îmbunătăţite, completate şi suprarealizate în Republica Autonomă Moldovenească, proclamată la 12 octombrie 1924. Republica Moldovenească avea toate structurile, atribuţiile, însemnele unui stat modern: limbă de stat - moldovenească, drapelul său, stema sa, alfabetul său tradiţional.

Orice s-ar spune şi oricine ar spune, crearea Republicii Autonome Moldoveneşti în acel context, în acea perioadă a fost un act crucial, salvator: a fost singura condiţie de păstrare a conştiinţei naţionale a moldovenilor est-nistreni. Dacă nu ar fi fost creată Republica Autonomă Moldovenească în 1924, moldovenii din stînga Nistrului ar fi avut soarta celor din regiunile Kirovograd, Nikolaev, Herson, Odesa...

În anii 1941 - 1944 în «Transnistria» (spaţiul Nistru - Bug) a fost instaurat un regim sălbatic de ocupaţie românească. S-a promovat o politică drastică de românizare. În şcoli s-a impus limba românească, alfabetul românesc, moravurile şi apucăturire româneşti. Sub baionete şi mitraliere româneşti ţinutul a fost jefuit totalmente, sub steag românesc zeci de mii de oameni au fost deportaţi, schingiuiţi în bătăi, ucişi... «Circa 400 de deţinuţi moldoveni, ucraineni, evrei, romi/ţigani la 17.03.1944 au fost asasinaţi de ocupanţii români în închisoarea din Rîbniţa» (Istoria României în date, 1973. P. 377).

Evocînd acea perioadă tragică, Gr.Maracuţa, unul din liderii Republicii Moldoveneşti Nistrene (Nistrenia), reamintea în 2005: «Noi niciodată, nici o clipă nu vom fi sub steag românesc!».

În anii de după război raioanele moldoveneşti din stînga Nistrului au devenit un ţinut cu o industrie performantă diversificată, cu o agricultură modernă înfloritoare. Aici funcţionează o universitate, cîteva tehnicumuri/colegii de profil.

În 1989 în aceste raioane locuiau 240 536 de moldoveni (40% din întreaga populaţie), 170 000 de ucraineni (28%), 154 000 de ruşi (25%).

(va urma)

Vasile STATI, candidat în ştiinţe filologice, doctor în ştiinţe istorice, profesor la catedra de filologie moldovenească a Universităţii de Stat Nistrene