Peste două mii de arme de foc au fost scoase din circuitul civil, fiind distruse prin topire. Aceste arme, care au fost deținute ilegal, au fost confiscate sau predate benevol oamenilor legii în ultimii trei ani, juisează cu satisfacție (se putea altfel?) cam toți jurnaliștii fătați peste noapte prin agențiile de știri și site-urile de apartament, inclusiv neînfricații polițiști. Operațiunea criminală de topire a fost dezvirginată Luni, 28 Octombrie, la Chișinău, și, cică, a durat cam 4-5 ore, nu 2-3 minute (amănunt demne de reținut de către nevestele ”terminatorilor de armament”!). După aceea, spun executanții istoviți de acest act intim, ”armele se transformă într-un metal care ulterior nu mai poate fi folosit”. Ce-o fi însemnînd asta, poate că doar șeful interimar al Inspectoratului General al Poliției, Gheorghe Balan, ne-o poate spune. Ce, mama dracului, poate însemna un metal ”care nu va mai poate fi folosit”? Adică nici la spart capul cuiva care-mi ciupește, pe stradă, nevasta de cur cu mine, neatent, alături?

Chestia asta sobră devine și mai de rîsul cur-cubeului cu cît, solemn, suntem înștiințați că a fost vorba despre un PROIECT, care, desfundați-vă urechile și beliți ochii!, ”a fost realizat cu susținerea financiară și asistența de monitorizare a Centrului de Control a Armelor Mici și Armamentelor Ușoare din Europa de Sud-Est (SEESAC) și a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) Moldova”.

Pentru ca păparea de bani și banchetul de după aia să nu fie băgate în seamă, Dima Al-Khatib, reprezentant (unii, îndestulați deja cu proiectul, au scris ”reprezentatul” cu ”R” mare și cred că știți de ce!), rezident al PNUD în Republica Moldova, a afirmat că ”reducerea numărului de arme neutilizabile contribuie la crearea unui mediu mai sigur pentru toți cetățenii țării noastre”. Oficialul a adăugat că ”PNUD va continua să susțină operațiuni de acest fel, asigurînd astfel un control mai eficient al armelor, reducînd surplusul acestora și creînd o societate mai sigură”.

Ca să vă convingeți că ăștia de la SEESAC și PNUD sunt niște perfizi, vă asigur că, promovînd interesele unor firme babane, nu vor finanța și topirea cuțitelor, topoarelor, secerilor, sapelor, hârlețelor, dar nici arderea făcălețelor, ca să nu mai depindem de gazul rusesc, cu care nevestele ne așteaptă în fața ușii atunci cînd ne întoarcem acasă după ”ora stingerii”. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă o întoarcere efectivă în Evul Mediu, echivalînd cu chiar întreruperea energiei electrice pe întreaga noastră blîndă planetă! Dîndu-ne la topit pașnicele noastre pistoale, puști ori mitraliere, SEESAC și perfidul PNUD vor să ne arunce în îngrozitorul Ev Mediu, cînd oamenii cumsecade nu se omorau elegant și civilizat între ei cu astfel de arme de foc, ci cu primitivele pietre, furci, coase, topoare, cuțite neascuțite profesionist, adică ciunte, ori chiar vulgare ciomege!

Vine sfîrșitul lumii, oameni buni, iar un alt Noe nu s-a născut încă! (M.C.)