Precedente periculoase, în contradicţie cu normele europene

Autor: Mihai CONŢIU

Experimentaţii mei cititori vor înţelege că, în cele ce urmează, nu este vorba despre o pledoarie pro Vlad Filat, ci despre abuzuri legislative săvîrşite în numele unor adevărate răzbunări, vendete politice. Demiterea unui politician sau altul este firească atîta timp cît nu este ocolită legea, nu este interpretată parţial şi abuziv sau, mai ales, atunci cînd nu sînt emise decizii, legi cu scopul expres de a-l înlătura pe un politician dintr-o funcţie de stat.

În Curentul.md din 2 Iunie, am citit un articol extrem de interesant, semnat de Dumitru Spătaru şi intitulat „Toate deciziile Guvernului Leancă ar putea fi anulate!” Autorul dezvoltă o teorie pe cît de interesantă, pe tot atît de credibilă, realistă şi de natură să arunce în aer actul guvernării lui Iurie Leancă, să-l lipsească de legitimitate.

În speţă, este vorba despre Decizia Curţii Constituţionale (CC) din data de 22 Aprilie 2013, prin care a fost anulat decretul Preşedintelui Timofti de desemnare a lui Vlad Filat ca prim-ministru şi prin care s-a stabilit că liderul PLDM nu mai poate fi înaintat la funcţia respectivă, dar şi despre Hotărîrea Parlamentului din 5 Martie 2013 prin care a fost demis Guvernul Filat II.

Reţin raţionamentele lui Dumitru Spătaru deoarece, la vremea respectivă, în linii mari, am mai abordat această temă. Decizia CC de atunci ni s-a părut un fel de „lovitură de Palat”, iar ceea ce a urmat sfidează orice logică. Nu poţi să demiţi un Guvern pentru suspiciuni de corupţie, iar mai apoi să păstrezi aceeaşi componenţă a Cabinetului de Miniştri după ce a fost demis doar premierul.

Criza guvernamentală provocată atunci avea rostul de a trece în plan secund crima din Pădurea Domnească, dar şi de a sabota cursul pro-european al ţării. Nemaivorbind de comunişti, autorii, executorii crizei guvernamentale şi ai demisiei lui Vlad Filat au fost liberalii lui Ghimpu şi democraţii, ai căror reprezentanţi au şi făcut parte din alaiul vînătoresc ucigaş. Filat a fost pedepsit şi pentru că a avut o poziţie foarte dură faţă de acea crimă. Demiterea lui Valeriu Zubco din funcţia de procuror general a fost o pierdere importantă pentru Vlad Plahotniuc, iar asta în contextul în care putem lua drept bune informaţiile din presă, în care se spune că ar fi fost cumpărat, cu post cu tot, cu cîteva milioane de euro sau dolari.

Parcarea în garajul politic a lui Marian Lupu a contat prea puţin, putînd fi chiar convenabilă puternicului oligarh Plahotniuc. Deja lumea nici nu mai ştie cine sau dacă va mai plăti cineva vreodată pentru crima din Pădurea Domnească. Ca o ironie a sorţii, activistul numărul unu al lui Plahotniuc întru compromiterea imaginii lui Filat, Mihai Ghimpu, a fost nevoit să părăsească guvernarea. Acum o face pe curatul şi săracul ţării.

Atunci cînd răzbunarea pe un politician se transformă în răzbunarea pe ţară

Nu este un subiect de discutat pe la colţuri sau o taină faptul că Alexandru Tănase, preşedintele CC, este aghiotantul juridic şi constituţionalist al lui Plahotniuc. Stă în buzunarul oligarhului pe partea stîngă. Decizia CC din 22 Aprilie 2013 a fost una eminamente politică, precedată fiind de Hotărîrea Parlamentului din 5 Martie 2013 prin care a fost demis Guvernul Filat II.

Acest lucru este demonstrat de faptul flagrant că cele două Decizii vizează Guvernul Filat II, nu persoana individuală Vlad Filat.

Dată fiind implicarea personală susţinută în denigrarea lui Filat, Mihai Ghimpu, cu referire la Decizia CC, declară permanent că Filat nu mai poate candida la fotoliul de premier pînă cînd nu va fi reabilitat de instanţa de judecată. Faţă de aceasta, se pot pune cîteva întrebări elementare: 1) Despre ce reabilitare juridică poate fi vorba? 2) Aşa-zisele suspiciuni de corupţie au fost probate în ceea ce-l priveşte pe Filat? 3) A fost Filat subiectul vreunei cercetări penale sau a fost învinuit de ceva, cu probe concludente sau abuziv, spre a avea nevoie să apeleze la instanţa de judecată pentru a-l reabilita? 4) După atîta timp, de ce nu au fost definite concret aşa-zisele suspiciuni de corupţie în ceea ce-l priveşte pe Filat?

Dincolo de toate aceste aberaţii şi abuzuri juridice unidirecţionate, altceva ni se pare deosebit de grav în concluziile pe care le trage şi Dumitru Spătaru în Curentul.md. Astfel, prin cele două Hotărîri, a CC şi a Parlamentului,Guvernul a fost demis pentru corupţie, motiv pentru care nici unul dintre membrii săi nu ar mai fi avut dreptul să rămînă în funcţii. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre ei se găsesc şi acum în componenţa actualului Cabinet de Miniştri, inclusiv premierul Leancă, fost ministru de Externe al aceluiaşi Guvern demis pentru acte de corupţie.

Prin urmare, deducem logic căactualul Guvern este neconstituţional, ceea ce înseamnă că la fel de neconstituţionale sînt toate deciziile emise în toată această perioadă.

Acum înţelegeţi ce precedente primejdioase pentru ţară s-au creat prin cele două Hotărîri amintite? S-a urmărit mazilirea lui Filat, dar se pare că s-a intenţionat şi compromiterea ireversibilă a parcursului pro-european al ţării, aşa cum a şi fost luată în calcul atunci cînd s-a decis demiterea Guvernului Filat II. În consecinţă, liberalii lui Ghimpu, căci ei sînt cu „trecere” la CC atunci cînd este vorba de operaţiuni speciale, ar putea sesiza ca să se pronunţe în privinţa constituţionalităţii tuturor deciziilor sau hotărîrilor emise de Guvernul Leancă.

În aceste condiţii, ne-am pomeni în situaţia în care ar putea fi declarate ca neconstituţionale inclusiv documentele semnate de Guvernul Leancă în contextul integrării europene, iar aici poate fi vorba despre liberalizarea regimului de vize, semnarea Acordului de Asociere, crearea Zonei de Comerţ Liber cu UE etc.

Dumitru Spătaru are dreptate cînd avansează ipoteza că toate acestea ar putea constitui elementele unui „Plan B” de zădărnicire a proceselor de integrare europeană a Moldovei. Pentru contracararea unui astfel de plan diabolic, majoritatea parlamentară ar trebui să voteze o interpretare pro-europeană şi, la urma urmei, salvatoare a Hotărîrii din 5 Martie 2013, iar CC, cît se poate de urgent şi „dacă „i se permite”, ar trebui să-şi reinterpreteze în aceiaşi termeni Decizia din data de 22 Aprilie 2013.

Deşi deocamdată putem vorbi despre o guvernare pro-europeană, acţiunile din umbră sau la vedere ale unor actori politici ai acesteia aduc mai curînd a sabotaj anti-european. Avem convingerea că unii lideri politici moldoveni recurg la o serie de astfel de acte cu bună ştiinţă. Ei ştiu că nu sînt pregătiţi şi nici n-au interesul personal ca să europenizeze Moldova tocmai din cauza rigorilor legislative ale UE, care-i obligă să-şi justifice legalitatea averilor pe care le au, privatizările dubioase, atacurile de tip rider, subminarea economiei naţionale etc.

Ultimul sabotaj este chiar lipsa dorinţei politice de a se vota Codul Educaţiei, căruia i se poate adăuga înstrăinările suspecte ale Aeroportului şi Băncii de Economii, controlul aproape absolut şi ilegal al lui Plahotniuc asupra atîtor instituţii media de televiziune, radio şi a pieţei de publicitate etc., etc. Nu poţi intra în antecamera UE cu o politică de stat şi cu o mass-media oligarhizate, iar ei ştiu asta prea bine.

Din toate aceste motive, semnalul de alarmă tras de Dumitru Spătaru ni se pare extrem de îngrijorător. În orice condiţii şi cu orice riscuri, Legea trebuie respectată, căci asta şi aşteaptă UE de la R. Moldova! O integrare în UE se poate face şi concesiv, în termeni rezonabili, dar niciodată fraudulos! Aşadar, în numele integrării în UE, în lumea civilizată: Jos Guvernul sau Jos Curtea Constituţională?