De ce Occidentul sărbătorește victoria împotriva Germaniei naziste pe 8 Mai, iar Rusia pe 9 Mai

Pe 8 Mai 1945, la Berlin, generalii rămași fideli Wehrmacht-ului s-au predat necondiționat mareșalului Ghiorghi Jukov, comandantul Armatei Roșii, și reprezentanților puterilor aliate din Europa, ordonînd forțelor lor să depună armele chiar înainte de miezul nopții.

Din cauza fusului orar, acest lucru s-a întîmplat la primele ore ale zilei următoare, conform orei Moscovei. De aceea rușii au sărbătorit Deni Pobedî (Ziua Victoriei), marcînd înfrîngerea finală a Germaniei naziste pe 9 Mai, iar țările vestice marchează evenimentul pe 8 Mai, scrie The Economist, citat de ziare.com.

La 4 Mai 1945, o delegație germană a sosit la cartierul general al feldmareșalului britanic Bernard Montgomery la Lüneburg Heath, la Est de Hamburg. Acolo, Montgomery a acceptat capitularea necondiționată a forțelor germane din Țările de Jos, Nord-Vestul Germaniei și Danemarca. La 7 Mai, ora 2.41 AM, la cartierul său general din Reims, Franța, comandantul suprem al aliaților, generalul Dwight Eisenhower, a acceptat capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane.

Documentul de capitulare a fost semnat în numele Germaniei de către generalul Alfred Jodl și a intrat în vigoare în ziua următoare, 8 Mai, la ora 23.01.

A doua semnare – pentru care a insistat liderul sovietic Iosif Stalin – a fost făcută de feldmareșalul german Wilhelm Keitel a doua zi la Berlin-Karlhorst, cartierul general al trupelor sovietice în Germania ocupată. Din partea Armatei Roșii a semnat mareșalul Ghiorghi Jukov, iar din partea Aliaților occidentali generalul Sir Arthur Tedder, desemnat de Eisenhower, iar actul de capitulare a fost semnat efectiv pe 9 Mai la 1 AM.

Deoarece prima versiune, cea de la Reims, a documentului de capitulare precizase deja că forțele germane trebuiau să depună armele pînă la ora 23:01 la 8 Mai și deoarece Guvernele le spuseseră deja atît militarilor lor, cît și publicului larg exact acest lucru, s-a convenit ca semnatarii să antedateze acest al doilea document, mai formal, pentru a reflecta ora deja menționată în documentul de la Reims. Așa că au falsificat ora și data.

Astfel, a doua, ultima și “oficială” capitulare a Germaniei naziste a fost “oficial” semnată la ora 23.01, pe 8 Mai. Care este data pe care SUA și cea mai mare parte a Europei o recunosc drept Ziua Victoriei în Europa.

Chiar dacă toți cei implicați au recunoscut oficial că documentul de capitulare de la Berlin a fost semnat și a intrat în vigoare la ora 23:01 pe 8 Mai, Moscova se afla în alt fus orar decît Berlinul. În 1944, Moscova se afla cu două fusuri orare înaintea Berlinului. Astăzi, este cu un singur fus orar înainte. Sursele sunt contradictorii în ceea ce privește diferența de fus orar de la începutul lunii Mai 1945, dar rezultatele au fost aceleași: cînd documentul final de capitulare nazistă a fost semnat la Berlin, la Moscova era deja a doua zi – 9 Mai.

Ziua de 9 Mai 1945 era desemnată oficial drept “Ziua victoriei împotriva nazismului și fascismului”, ceea ce era o absurditate, nazismul și fascismul fiind ideologii care nu pot fi învinse militar.

Neînțelegerile dintre sovietici și occidentali au început însă de îndată, plecînd chiar de la cel mai simplu și incontestabil fapt: moartea lui Hitler. Vreme de cîteva luni, sovieticii, dintr-un ordin expres al lui Stalin, au răspîndit zvonul că Hitler n-ar fi murit și că ar fi reușit să fugă în Argentina. Nici astăzi istoricii nu sunt de acord asupra motivelor pentru care sovieticii căutau să răspîndească aceste zvonuri.

Astăzi, majoritatea istoricilor și politicienilor au convenit asupra faptului că Germania nazistă a capitulat pe 8 Mai 1945, la 23:01. Cum însă la Moscova era deja 9 Mai, chiar și numai de o oră și un minut, Stalin, care ținea să sublinieze rolul preeminent al Armatei Roșii și al URSS în războiul împotriva Germaniei, a decis că Ziua Victoriei în Europa a fost de 9 Mai 1945.

În dimineața zilei de 9 Mai 1945, moscoviții au ieșit bucuroși pe străzi. Mulți s-au adunat în jurul Ambasadei aliaților lor americani, îmbrățișînd soldații staționați acolo.

Această izbucnire spontană de bucurie populară l-a îngrijorat pe Iosif Stalin, liderul sovietic – în special afecțiunea față de aliații străini.

În comunismul totalitar, toate expresiile autonome ale sentimentului politic erau suspecte și trebuiau suprimate sau cooptate. Avînd în vedere acest lucru, Stalin a făcut planuri pentru un eveniment oficial de stat pentru a recîștiga controlul asupra sărbătorilor. Pe 24 Iunie, în Piața Roșie din Moscova, forțele sovietice au organizat o paradă militară enormă. Timp de două ore, aproximativ 35.000 de militari au trecut pe lîngă mormîntul lui Lenin sub ochii lui Stalin. Mareșalii Ghiorghi Jukov și Constantin Rokossovski au apărut în Piața Roșie din Moscova călare pe doi armăsari.

În timpul paradei de atunci, armata rusă și-a expus vehiculele de luptă și avioanele militare, iar soldații sovietici au aruncat drapele de luptă naziste pe caldarîmul din fața Mausoleului lui Lenin.

9 Mai a devenit sărbătoare națională în URSS în 1965, în timpul lui Brejnev

9 Mai a devenit sărbătoare națională în URSS în 1965, în timpul conducerii lui Leonid Brejnev, cînd participanții din cel de-Al Doilea Război Mondial, au început să fie transformați în eroi.

„Din 1965, Marele Război Patriotic și-a continuat transformarea dintr-o traumă națională de proporții monumentale, într-un grup sacrosanct de isprăvi eroice care dovediseră odată pentru totdeauna superioritatea comunismului asupra capitalismului”, a scris istoricul Nina Tumarkin, în The Conversation.

În perioada sovietică, principala paradă militară din Piața Roșie a avut loc pe 7 Noiembrie, aniversarea revoluției bolșevice. Stalin a retrogradat Ziua Victoriei, temîndu-se de sentimentul național autentic care fusese exprimat la sfîrșitul războiului. (Unii sugerează că el se temea și de popularitatea lui Jukov.) Parada a fost reînviată numai sub Leonid Brejnev pentru cea de-a 20-a aniversare de la sfîrșitul războiului, în 1965, și a fost repetă în 1985, 1990 și, după prăbușirea sovietică, anual începînd cu 1995.

Putin a transformat paradele de Ziua Victoriei într-o sărbătoare triumfătoare a puterii armate

Începînd cu anul 2000, Putin a transformat paradele de Ziua Victoriei într-o sărbătoare triumfătoare a puterii armate, parte a campaniei sale de a deforma memoria războiului pentru a-i acorda Guvernului său autocrat legitimitate în ochii cetățenilor săi. În primii ani ai lui Putin, parada de 9 Mai a prezentat doar trupe în marș, mai degrabă decît echipamente. Dar asta s-a schimbat în 2008, anul în care Rusia a invadat Georgia. De atunci, parada a arătat cele mai recente arme rusești, inclusiv rachete nucleare și avioane de luptă.

Potrivit specialistului militar rus Pavel Luzin, sacrificiul eroic al celui de-Al Doilea Război Mondial este acum foarte convenabil pentru Kremlin.

„Le permite să treacă cu vederea nivelul ridicat de sărăcie din Rusia și absența demnității în rîndul poporului rus în fața autorităților”, a declarat el pentru Al Jazeera.

Ei gîndesc așa: „Da, suntem săraci, nu avem perspective economice bune, nu avem prosperitate și elita noastră politică ne umilește zilnic, dar cel puțin noi suntem cîștigătorii celui de-Al Doilea Război Mondial, cel puțin am salvat lumea de Hitler.”

„Autoritățile ruse post-sovietice s-au bazat din ce în ce mai mult pe mitul celui de-Al Doilea Război Mondial din 1995. Pe vremea lui Putin, mitul a devenit un fel de religie, nu una condusă de societate în sine, ci de birocrație. Dacă au existat unele inițiative civile populare – precum Panglica Sf. Gheorghe sau Regimentul Nemuritori –, autoritățile ruse nu le-au permis să existe fără control, iar aceste inițiative au devenit parte a cultului birocratic al victoriei“, mai spune profesorul.

Panglica Sf. Gheorghe, negru cu portocaliu, a fost folosită pentru a comemora veteranii celui de-Al Doilea Război Mondial, dar acum este, probabil, mai mult un simbol al patriotismului decît amintirea celor căzuți. A devenit o priveliște omniprezentă după preluarea Crimeii în 2014.

Marșul Regimentului Nemuritor a fost început în 2012 de trei jurnaliști locali în orașul siberian Tomsk pentru a-și onora strămoșii care au luptat în război.

Pînă în 2015, a crescut la nivel național, iar Putin conduce procesiunea, ridicînd un portret al tatălui său. Organizatorii inițiali au deplîns că mișcarea lor a fost cooptată de Kremlin.

Militarizînd din ce în ce mai mult sărbătoarea comemorativă, cu echipamente militare mai avansate prezentate și răsturnări politice adăugate, Vladimir Putin și coregrafii săi au armat memoria Marelui Război Patriotic. Folosind sacrificiul masiv din timpul războiului ca punct de referință cultural pentru a învinovăți Occidentul pentru lipsă de respect, el s-a plîns în mod constant de omisiunile istoricilor și liderilor occidentali de a recunoaște importanța covîrșitoare a rolului Uniunii Sovietice în înfrîngerea Germaniei naziste – dovadă a scopului lor fundamental de a înjosi Rusia.

Ziua Victoriei este menită să fie înălțătoare și pozitivă – o ocazie patriotică de a proiecta invincibilitatea și încrederea, o piesă de teatru pentru a sublinia importanța Rusiei ca putere globală, nu o zi pentru a admite eșecuri. Dar pentru Putin, par puține opțiuni bune.