În prezent medicamentele cunosc o perioada de glorie şi lumea le consumă din plin, dar foarte repede altele le iau locul şi doctorii nu încetează să explice cît de complicată şi uimitoare e starea de sănătate, dar şi cea de boală, şi cît de felurite sînt medicamentele. Diversele infuzii, extracte, specii, care anterior se foloseau destul de fecvent, treptat sînt date uitării – în schimbul lor apar preparate de tehnologii înalte, cu mecanisme de acţiune complicate, cu activităţi pronunţate şi mari posibilităţi.

Medicamentele contemporane posedă avantaje, dar concomitent, desigur, şi dezavantaje. Activitatea biologică înaltă a lor determină în primul rînd necesitatea unei dozări exacte (precise), dar deopotrivă cu proprietăţile de bază, care sînt benefice, ele posedă şi efecte nedorite. Aşa, contrar părerilor mai multor oameni, precum că există medicamente care "nu produc nimănui niciun rău" totuşi, de rînd cu activitatea lor variată şi destul de pronunţată, toate posedă efecte adverse, chiar şi cele considerate mai „inofensive”. Nu există medicamente absolut inofensive pentru organism, deoarece nu sînt medicamente cu acţiune absolut selectivă. Indiferent de provenientă - animalieră, vegetală, sintetică, entomologică etc. toate sînt substanţe straine pentru organism - "xenobiotice". Şi la administrarea lor în organism, concomitent cu acţiunile de bază, exercită şi alte efecte, nedorite.

Astfel, trebuie să recunoaştem că în ţara noastră e foarte răspîndit fenomenul de "automedicaţie" (autotratament) care de multe ori este promovat cu insistenţă şi prin publicitatea necontrolată a medicamentelor. Un alt motiv al acestei orientări probabil poate fi explicat şi prin aceea că vizita la medic uneori devine o satisfacţie destul de costisitoare, iar situaţia economică nu permite pacientului cu simptome şi probleme de sănătate mai puţin evidente să se adresa medicului. Majoritatea oamenilor, îmbolnăvindu-se, nu se adresează medicului, dar merg la farmacie, unde în direct obţin „consultaţii”, sau de sine stătător îşi stabilesc medicamentul, călăuzîndu-se de cele cîndva auzite, văzute sau de îndemnurile reciproce: „Iată, eu am procedat aşa şi pare-mi-se că m-a ajutat, aşa ca încearcă şi tu”. Dar oare de cîte ori avem, cu adevărat, nevoie de ele? Se creează impresia că accesul la medicamente în Moldova este doar o „modă” sau un „calmant” pentru unii şi în majoritatea cazurilor nu are aproape nimic în comun cu sănătatea.

Realitatea este că la autotratament există două finalităţi: daună organismului şi agravarea stării de sănătate sau nici un efect, fiind în realitate o pierdere în plus a banilor şi a timpului. Doar un tratament de calitate şi la timp iniţiat pe lîngă efectul benefic obţinut în timp scurt, de asemenea va economisi semnificativ şi finanţele pacientului. O consecinţă a autotratamentului ar putea fi şi o mascarea unor simptome ale afecţiunii, ceea ce ulterior ar putea crea dificultăţi pentru medic în stabilirea unui diagnostic cert.

Aspectele de bază ale unui tratament medicamentos sînt selecţia corectă a medicamentului şi utilizarea lui raţională. Prima este executată numai de medic – care din multitudinea de medicamente existente va trebui să selecteze cele mai necesare, cele care individual sînt mai potrivite anume pacientului dat şi care va lua în consideraţie particularităţile organismului pacientului respectiv, vîrsta, afecţiunile asociate ş.a. Din momentele-chieie fac parte şi proprietăţile farmacologice ale medicamentului, particularităţile individuale ale pacientului şi afecţiunile care le suportă la momentul dat. De asemenea important este că preparatele prescrise trebuie să fie compatibile, adică să nu complice acţiunile sale şi să nu intensifice efectele dăunătoare ale lor. Totodată, prin anumite proprietăţi să intensifice acţiunile lor benefice, ceea ce ar contribui şi la reducerea dozelor administrate.

În al doilea rînd – medicul trebuie să coopteze şi pacientul în procesul curativ, să-i explice acestuia cum să administreze corect medicamentul, pentru a exclude posibilitatea supradozării dar şi să prevină utilizarea unei cantităţi mult mai mare de medicament. Este necesar să se ţină cont despre compatibilitatea nu numai între medicamentele administrate concomitent, dar şi a acestora cu produsele alimentare, cu băuturile. Importantă este şi selectarea timpului de administrare a medicamentului – dimineaţa, pe parcursul zilei sau seara, pînă la sau după mese ş.a. Toate aceste aspecte trebuie luate în considerație şi explicate la timp. Dacă pacientul nu va fi antrenat în procesul tratamentului, atunci toată străduinţa medicului ar putea fi puţin efectivă. Oamenii trebue să fie informaţi şi îndemnaţi să „NU” facă autotratament, să consulte medicul la necesitate. Să fie mai prudenţi şi mai conştienţi de profitabilitatea companiilor farmaceutice în raport cu consumul nejustificat de medicamente. Să fie informaţi, dar şi mai mult, să nu se lase manipulaţi de tranduri.

În sfera medicamentului nu trebuie să existe „moda” şi goana după reclamă. E bine ştiut că medicamentul scump nu este şi obligatoriu mai bun decît analogul său mai ieftin. Uneori se întîmplă că şi preparatele noi care, pe larg reclamate, să nu fi parcurs îndeajuns cercetările clinice necesare şi să nu fie posibil de a anunţa cu toată încrederea despre reacţiile adverse care pot apărea la administrarea lor. Preparatele cercetate incomplet uneori pot provoaca consecinţe destul de deplorabile.

Nu este corect să credem că sîntem mai responsabili faţă de sănătatea noastră dacă luăm obligator medicamente chiar şi atunci cînd nu sîntem bolnavi, măcar cu scop profilactic, pentru că trebue să administrăm ceva.

În consecinţă, administrarea oricărui medicament trebuie să fie bine argumentată de către medic. Numai în aceste condiţii putem fi ocrotiţi în cel mai scurt şi mai scump timp de suferinţă dar şi fără complicaţii neplăcute. Conform statisticelor, sîntem printre primele ţări europene cu cea mai înaltă rată a mortalităţii şi cea mai scăzută longevitate. Oare asta vrea să însemne ceva?

Medicul curant este principalul şi chiar unicul responsabil de viaţa şi sănătatea pacientului, iar pentru a corespunde obiectivului respectiv înaintat, medicul trebuie să poată vedea pacientul, omul concret, personalitatea integră.

Abuzul nejustificat al utilizării medicamentelor, după cum a şi devenit realitate în ultimii ani, poate provoca diverse patologii şi deja există un spectru larg de boli medicamentoase iatrogene – stări produse de medicamente. Despre aceste considerente atenţionăm mereu la toate intrunirile cu medicii, rezidenţii şi studenţii.

Să fţi atenţi cu medicamentele, utilizaţi-le conştient şi raţional, extrem de prudent, selectaţi doza individuală pentru pacient. Să lupte cu farmacomania şi polipragmazia. Tratamentul irațional sau utilizarea neargumentată a medicamentelor pot fi mai periculoase decît boala însăşi.

Victor GHICAVÎI, mc AȘM, profesor universitar

Tatiana CHIRIAC, medic farmacolog, asistent universitar

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu