În lipsa morții, existența noastră ar fi o banalitate; în lipsa morții, am visa să putem muri. Probabil asta ne-am dori, să murim, dacă am avea o viață veșnică, neîndurătoare prin continuitatea sa infinită. Ne-am plictisi groaznic de noi înșine.

Însă odată ce viața noastră e limitată și e atît de rapid trecătoare, gîndul la moarte are un impact invers – ne înspăimîntă, ne arată limitele, dar ne și mobilizează. Tocmai din această cauză îl găsim folositor.

Gîndul la moarte poate fi un coșmar, un inamic sau poate fi un aliat, un catalizator al vieții ordonate și trăite cu rost. Gîndul la moarte ne permite să ne focalizăm pe ce avem de făcut, să acționăm planificat, strategic, să distribuim corect eforturile. Ne face mai conștienți.

Avem nevoie de un deadline în lucru, avem nevoie de un deadline și în viață, care să ne amintească să ne grăbim să trăim cu sens. Gîndul la moarte astfel poate deveni un generator de sens în viață.

În fond, problema sensului vieții e una pe care fiecare trebuie să și-o rezolve în felul său. În cadrul paradigmei religioase, există un sens al vieții comun pentru toți – ispășirea păcatului originar și a celor dobîndite după naștere.

Dar dacă ieșim din strînsorile modelului religios, descoperim că sensul vieții este individual, opțional, diferit pentru fiecare dintre noi. Odată ce nu există vreun sens al vieții predestinat, îi putem oferi noi unul, îi putem da noi sensul care ne reprezintă. Fiecare să o facă în felul său.

A lua în calcul moartea inevitabilă nu înseamnă, totodată, a fi ostaticul acestui gînd. Nu trebuie să fim confiscați de iminența sfîrșitului.

Îndemnul foarte răspîndit, de a trăi fiecare zi ca pe ultima, mi se pare eronat. Ultima zi aș trăi-o printre cei dragi, fără a mai investi în mine, fără a pune temelii, fără a deveni mai bun decît am fost.

Ultima zi ar fi plină de emoții și aproape lipsită de eforturi intelectuale. Ar fi ca o ultimă respirație profundă, înainte de a te arunca în adîncuri. Or, nu poți trăi o viață respirînd ca și cum ai evita înecul.

Dorian FURTUNĂ