Alexandru Coşbuc a murit la vîrsta de 19 ani, într-un accident rutier. Decesul a survenit la data de 26 August 1915. Tatăl său a fost extrem de afectat de moarte fiului, decedînd trei ani mai tîrziu, la vîrsta de 51 de ani.

George Coşbuc (1866 – 1918) este unul dintre cei mai importanţi poeţi pe care i-a avut România. Născut într-o familie cu 14 copii, Coşbuc a copilărit în satul Hordou, azi comuna Coşbuc, din judeţul Bistriţa-Năsăud. Nu foarte lume cunoaşte drama trăită de poet, care şi-a pierdut singurul fiu, în anul 1915, cînd tînărul Alexandru Coşbuc moare într-un accident rutier. „O întîmplare totală avea însă să-l smulgă curînd pe Alexandru din sînul familiei şi să-l facă nefericit pe poetul ce şi-a iubit atît de mult fiul.

În ziua de 26 August 1915, dimineaţa, Alexandru Coşbuc a plecat de la Tismana la Târgu-Jiu cu maşina prietenului său bucureştean, Ion I. Alexandrescu – Stîlpeanu, urmînd să se întoarcă după-amiază. La întoarcerea din Târgu-Jiu spre Tismana, între Băleşti şi Corneşti, la kilometrul 9, maşina, după ruperea barei de direcţie, s-a aruncat în şanţul din stînga şoselei, accidentul afectîndu-i pe pasageri. Şoferul a murit la locul accidentului. Alexandru Stîlpeanu şi Alexandru Coşbuc au fost luaţi în stare gravă cu o căruţă cu boi şi duşi spre Spitalul din Târgu-Jiu. Prietenul, proprietar al maşinii, a murit pe drum. Alexandru Coşbuc, lovit la cap, a decedat după intrarea pe poarta spitalului, în aceeaşi zi, la orele 20:31.

Părinţii lui Alexandru l-au aşteptat neliniştiţi la Tismana şi, neavînd nici o veste, au pornit seara, tîrziu, pe jos la Târgu-Jiu. Au ajuns la prietenul lor Nicu Miloşescu şi au aflat cu durere imensă de pierderea unicului copil. Nefericita întîmplare a întunecat pentru totdeauna sufletul marelui George Coşbuc, grăbindu-i sfîrşitul”, a arătat profesorul Ion Mocioi.

Moartea lui Alexandru Coşbuc a fost o lovitură puternică pentru tatăl său. „O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci cînd inima cea mare sîngera de cea mai înspăimîntătoare rană, care niciodată nu se poate închide”, a menţionat şi Nicolae Iorga.

George Coşbuc a murit şi el după trei ani de suferinţă, la data de 9 Mai 1918. „Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Pînă şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dînşii... A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cît va trăi neamul românesc”, a scris Liviu Rebreanu la cîteva zile distanţă de la moartea poetului.