MISTERUL ”COMPLICE” DIN SPATELE AMENINTARILOR CU BOMBE

Statul Republica Moldova ca ȚINTĂ a inamicilor stabilității

Mihai CONȚIU

Zilele trecute, liderii republicani și democrați din Comisiile pentru relații externe din ambele Camere ale Congresului SUA au expediat Președintelui american, Joe Biden, o scrisoare deschisă, prin care îi cer să instituie sancțiuni personale împotriva a trei fugari penali moldoveni – Veaceslav Platon, Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor. Conform solicitărilor, Președintele american este obligat ca, într-un termen de 120 de zile, să remită celor două Comisii un Raport în care trebuie să le informeze ”dacă a impus sau intenționează să instituie sancțiuni față de persoanele respective și, dacă da, să descrie acele sancțiuni”.

În ceea ce privește lupta anticorupție cu sprijinul UE, odată cu dobîndirea statutului de Țară candidată la integrare europeană, s-au multiplicat mecanismele de luptă cu corupții sub un arbitraj european obligatoriu, fie că este sau nu convenabil guvernanților de la Chișinău. Problema care se pune: Nu sunt suficiente inițiativele externe în acest sens, fie americane, fie europene, dacă guvernarea, la rîndu-i, nu face solicitări similare Guvernelor partenere, SUA, UE, Interpol, FBI etc.! În acest sens, voi reveni asupra unui subiect de interes major pentru Țară, acum! Este vorba despre ”războiul” declanșat împotriva moldovenilor prin amenințările teroriste cu bombe.

Din pricina acestor amenințări, Țara a suferit și continuă să suporte pierderi economice uriașe, în primul rînd. Astfel, printre altele, amintim zboruri aviatice amînate ori suspendate, programul instanțelor de judecată dat peste cap pînă la haos, permanente întreruperi ale proceselor de producție, a timpului de lucru în instituțiile publice, mobilizări costisitoare a echipelor de intervenție etc. Pierderile economice pricinuite, însă, par a fi un generic neluat în seamă, iar asta deoarece scopul acestor amenințări teroriste este crearea unei panici generalizate în rîndul moldovenilor. În acest context, Statul Republica Moldova a devenit o ȚINTĂ a inamicilor stabilității sociale la nivel național.

Cine sunt acești inamici și de ce nu sunt prinși? Sunt atît de bine organizați, pregătiți și chiar protejați de către unele structuri de comandă externe și interne încît este imposibilă capturarea lor? Nu voi reveni asupra considerațiilor arătate într-un editorial consacrat acestei teme, ci voi mai invoca doar cîteva întrebări legitime, pe care și le poate pune orice om nedumerit.

SIS, MAI, MAEIE, MAN ori Procuratura au declanșat anchete interne spre a depista posibili lucrători de-ai lor ca fiind pasibili de complicitate cu cei care coordonează aceste amenințări teroriste? Recunosc SIS, MAI, MAEIE, MAN ori Procuratura că, după atîta timp trecut de la declanșarea amenințărilor teroriste, nu sunt capabile să-i identifice pe făptași și pe cei care-i coordonează? Dacă ”da”, de ce nu solicită asistență operativă specializată din partea SUA, Coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului, Interpol, FBI și a altor servicii secrete performante ale Țărilor prietene cu Republica Moldova?

Chiar și în situația în care SIS, MAI, MAEIE, MAN ori Procuratura ne-ar da asigurări ”politice” că pot face față situației, deși realitatea le contrazice, aceste solicitări externe amintite trebuie să fie făcute. Necesitatea unui astfel de ajutor extern constă în aceea că, așa cum notam mai devreme, Statul Republica Moldova a devenit ȚINTĂ a inamicilor stabilității naționale, că, efectiv, Republicii Moldova i-a fost declarat și astfel un război secret de către inamici bine organizați, dar și pentru că aceste amenințări teroriste destabilizatoare riscă să se extindă la nivel regional, dincolo de granițele moldovenești!

Așteaptă cumva SIS, MAI, MAEIE, MAN ori Procuratura ca o astfel de inițiativă să vină tot de la liderii republicani și democrați din Comisiile pentru relații externe din ambele Camere ale Congresului SUA?