Mihail Kogalniceanu, craiul dependent de sute de amante care a cucerit independenta Romaniei

Ilustrul avocat, istoric, publicist, diplomat, critic literar, orator, cvadruplul prim-ministru liberal a avut o parte a vieții sale pe care istoricii au preferat să o evidențieze mai puțin. Pe undeva firesc, dacă este pusă într-o imaginară balanță cu personalitatea proeminentă ce a marcat strălucit politica României timp de multe zeci de ani, după Unirea Principatelor din 1859.

Totuși, la urma-urmei, fiind om înainte de toate, Mihail Kogălniceanu a dat curs plăcerilor lumești. Asta nu l-a împiedicat să devină prim-ministrul care a făcut prima reformă agrară din istoria României (1864) și ministrul de Externe care a obținut independența țării, citind și declararea acesteia într-un discurs memorabil în Parlament (1877) și luptîndu-se cu o tenacitate incredibilă pentru recunoașterea ei.

Alături de Cuza, tîrziu în noapte

Mult mai discret, istoria pomenește de duetul, care, în crucea nopții, lua la rînd cartierele rău famate ale orașului, în căutarea damelor de consum menite profesional să le ofere desfătări trupești. Cei doi aveau de unde alege. Era o adevărată inflație de nuri pe metru pătrat. În scriptele oficiale ale vremii, se menționa că, în România, practicau legal prostituția aproape 12.500 de fiice ale Evei din mai cele diverse seminții ale pămîntului: românce, franțuzoaice, italience, grecoaice, rusoaice, poloneze, unguroaice, turcoaice, cehoaice etc.

„Potrivit unui carnețel, de fapt un jurnal intim în care își bifa minuțios cuceririle, descoperit în Arhivele Naționale din Iași, dar și însemnărilor contemporanilor săi, marele politician nu rata nimic. Astfel, s-a ajuns la impresionantul total de 700 de femei. De la femei de serviciu, bucătărese, cameriste, pînă la recepționere de hotel și doamne cu guler scrobit.

Kogălniceanu cotrobăia lupanarele unul după altul, la braț cu Cuza”, nota Dan Falcan, istoric și cercetător în cadrul Muzeului de Istorie al Municipiului București. Doi afemeiați de clasă, de viță nobilă. Un sfătuitor al domnitorului Cuza, un controversat om de lume.

Era vremea în care colinda saloanele aristocrate ale vremii şi marca cuceriri în rîndul damelor vrăjite mai degrabă de spiritul său optimist, decît de înfăţişarea de Don Juan. Îi plăceau în egală măsură petrecerile şi femeile şi era renumit în epocă pentru faptul că nu se ferea să-şi povestească aventurile.

Filosofia de viaţă şi-a expus-o într-o frază din cartea scrisă în tinereţe: „Viaţa noastră este atît de scurtă, atît de monotonă, atît de plină de supărări şi de năcazuri, încît, cînd ni se înfăţoşază un minut de fericire, ar fi o nebunie pentru noi dacă l-am lăsa să treacă, fără să ne bucurăm de dînsul”.

Un boem militant al cauzei feminine

„Slăbiciunea” pentru femei, admirația față de sexul frumos, l-au determinat pe Kogălniceanu să dea curs primelor sale rînduri. Cu gîndul la prima dragoste, a început să scrie „Iluzii pierdute. Un întîi amor”, operă ce urma să rămînă neterminată.

Avea 26 de ani. El nu era un aventurier amoros, ci avea o existență aventuroasă. Nu era un libertin Don Juan care și-a dedicat viața seducerii femeilor. Chiar în teorie, celebrul politician era un declarat admirator al frumuseții feminine, pe care, adeseori, o expunea pe un maiestuos piedestal. Pe cît de însuflețit și idealist boem era în scrierile îngrijit așternute, pe atît de mirean se dovedea dincolo de mărginimile senzualității.

Era de părere că femeia este făcută pentru o misiune nobilă în societate. Pentru Kogălniceanu, „o adunare cît de bine alcătuită să fie, dacă nu avea și femei, va fi întotdeauna monotonă și urîtă. Este ca o grădină fără flori, ca un bărbat fără barbă și musteți, ca o zi fără soare, ca o gazetă fără abonați, ca un șes fără verdeață, ca un teatru fără public, ca versuri fără poezie, ca o viață fără iluzii, ca un judecător fără procesuri, ca un tînăr fără amor și, în sfîrșit, ca toate comparațiile din lume”.

Familist cu dragoste împărțită

Mihail Kogălniceanu s-a căsătorit pe 10 Noiembrie 1852 cu Ecaterina Jora, văduva colonelului Iorgu Scorţescu. Din relaţia conjugală a avut trei băieţi şi cinci fete. Vreme de aproape două decenii s-a văzut nevoit să joace dublu. Între căsnicie şi o zbuciumată relaţie intimă cu Raluca Lamotescu. Cu amanta devenită apoi oficială, Kogălniceanu a avut o fiică pe nume Maria.

Urmaşii lor trăiesc astăzi în Franţa. Margareta Lecca, nepoată de fiică a marelui istoric şi om politic a fost cea de-a doua soţie a lui Henri Coandă.

Starea civilă şi complicata viaţă amoroasă cu ibovnica, cea care a făcut tot posibilul să-l convingă pe Kogălniceanu să divorţeze, nu l-au împiedicat să aibă nenumărate alte relații de alcov.

Relaţia cu amanta a fost încheiată din cauza geloziei acesteia, iar Kogălniceanu şi-a căutat fericirea în alte braţe de femei.

„Amorul, cea mai nobilă din toate patimile, care aţîţă la fapte mari, care insuflează eroismul şi geniul, care dă idei de cinste şi de slavă, care înviază, care farmecă, care aduce pe om într-o lume de visuri, unele mai aurite decît altele, cine-l cunoaşte, cine-l slăveşte? Amorul în Moldova este desfătarea simţurilor, dragostea faunilor şi a satirilor. A iubi însemnează la noi a se lua, a se schimba, a se lepăda, a se uita, a se îngurlui şi a se despărţi iarăşi, fără ca patima să lase cît de puţină întipărire în inima acelor ce zic că simţesc amorul”, scria Kogălniceanu în manuscrisul Iluzii pierdute. Şi nu doar acolo şi-a exprimat filosofia că femeile trebuie iubite mult și des.

Noile reguli ale amorului plătit

Deşi reglementări despre statutul prostituatelor şi al caselor de toleranţă existau în Ţările Române încă de pe vremea fanarioţilor, istoricul Dan Falcan spune că, sub guvernarea lui Kogălniceanu, s-au făcut cîteva clarificări, avînd în vedere că, de-a lungul timpului, fenomenul prostituţiei evoluase.

În vremea Guvernului Kogălniceanu, a apărut o lege care împărţea fenomenul în trei categorii. Tot în aceeaşi perioadă, au fost stabilite noi norme de funcţionare pentru casele de rendez-vous din Principatele Unite şi s-a înfiinţat condica de sănătate a femeilor care practicau amorul liber.

Mihail Kogălniceanu a murit în 1891, într-un spital din Paris, pe masa de operaţie, la 74 de ani, din cauza unor grave probleme renale. Totuşi, eruditul politician, fostul prim-ministru, omul care și-a trăit viața frumos, avîntat, ca un rebel lipsit de prejudecăți rigide, şi-a păstrat pasiunea pentru sexul frumos pînă la ultima suflare.

Sursa: Impact.ro

01.05.24 - 00:04
01.05.24 - 00:12
03.05.24 - 00:29
01.05.24 - 00:11
02.05.24 - 13:35
02.05.24 - 01:12
02.05.24 - 13:37
02.05.24 - 13:34
09.05.24 - 17:17
03.05.24 - 12:37
02.05.24 - 13:32
04.05.24 - 13:23
03.05.24 - 12:22
09.05.24 - 17:15
10.05.24 - 11:40