Cum a început Roma? Regalitatea

La Titus Livius, Plutarh sau Vergilius găsim personajul legendar pe nume Romulus, urmaşul lui Aeneas, pe seama căruie se pune întemeierea cetăţii. Mitul se cristalizează în primul secol p.Hr., în cadrul cercului de literaţi al lui Augustus. Originea ilustră din neamul lui Aeneas apare ca o dorinţă de a menţine legătura cu o mare cultură, dar şi de a se erija în răzbunători ai troienilor, dominîndu-i politic pe grecii care le erau superiori ca civilizaţie.

Legenda arhicunoscută este susţinută parţial şi de sursele arheologice, care atestă pe colina Palatinului o prezenţă umană în secolul al VIII-lea. Latium reprezintă o regiune specială, pentru că se află la confluenţa dintre două civilizaţii importante: cea etruscă şi cea greacă, ultima avînd un aport deosebit la definirea aristocraţiei locale, care achiziţionează produse materiale din această zonă. Fondarea Romei are considerente strategice demne de menţionat. Cetatea se află pe drumul sării, într-un loc în care Tibrul se poate traversa uşor. Este de asemenea aproape de mare dar suficient de departe pentru a fi ferită de atacuri ale piraţilor.

Conform surselor, Roma a avut şapte regi: Romulus, Numa Pompilius, Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Tarquinius Priscus, Servius Tullius şi Tarquinius Superbus, dintre care ultimii trei etrusci. Teoria structurii tripartite a societăţii, propusă de Georges Dumenzil, ne propune să-i privim pe aceşti regi legendari ca pe simboluri ale celor trei categorii sociale: oratores (cei ce se roagă)- primii doi regi care organizează activităţi religioase, bellatores (cei ce se luptă)-Tullus Hostilius care întreprinde campanii militare şi laboratores (cei ce muncesc)- Ancus Marcius care, conform legendei, construieşte portul de la Ostia. Cît despre regii etrusci, inovaţiile lor sînt minore: ceremonialul regal, reforma cenzitară sau…privarea de libertate din cauza abuzurilor ultimului rgee, care a dus la căderea regalităţii.

Ce atribute avea regele? Putem spune că autoritatea sa era absolută, pentru că Senatul nu avea decît un rol consultativ. Are imperium nelimitat, deci comandă militară. Este dictator, rex şi magister populi, dar mai este şi judecător supreme. Are drept de decizie, Senatul şi comitia curiata (adunarea pe curii) nefăcînd altceva decît să ratifice hotărîrile sale. Tocmai autoritatea sa absolută a fost cauza răsturnării regalităţii.

Structuri sociale

Cît despre structura socială din epoca regală, în vîrful piramidei era, evident, rex. Rex care reprezintă şi garantul ordinii sociale, o punte între lumea divină şi societate, pnetru că are şi calitatea de pontifex maximus. Autoritatea regală este simbolizată pe plan familial de autoritatea la fel de absolută pe care o are pater familias. Statul în viziunea romană este o familie extinsă, cu regele ca părinte. După rege urmau ginţile patriciene, aristocraţia. Avînd un rol important în viaţa politică a cetăţii şi fiind considerate ca existînd de la bun început la Roma, din rîndul lor se alegeau membrii senatului, instituţie care ar data încă de pe vremea lui Romulus. Competiţia din rîndurile senatorilor era şi ea destul de acerbă, pentru că erau la mijloc prestigiu şi privilegii.

Apoi urmează plebeii, care, conform surselor, poposesc mai tîrziu la Roma. Faţă de patricieni se află mai întîi în stare de dependenţă (clientela). Dar din punct de vedere juridic sînt marea masă a oamenilor liberi. Sclavia exista şi ea, dar ţinea mai degrabă de domeniul casnic şi nu rareori găsim sclavi muncind alături de stăpîni, singura diferenţă fiind cea de statut juridic.

În altă ordine de idei, putem vorbi şi despre o împărţire pe criteriul zecimal. Zece familii formează o gintă (gens), zece ginţi o curie, zece curii un trib. Cele trei triburi sînt Tities, Ramnes şi Luceres, considerate în istoriografia modernă a reprezenta componentele etnice din momentul fondării Romei: Ramnes/Ramnenses ar fi latinii, Tities/Titienses ar fi sabinii (Titus Tatius, rege sabin , este coleg de guvernare cu Romulus), şi Luceres ar fi etruscii. Dincolo de controversa acestei interpretări, formula de organizare socială corespunde celei de organizare militară, pentru că la început legiunea avea 3000 de oameni.

O menţiune deosebită merită reforma lui Servius Tullius, care frapează prin asemănarea cu cea a lui Solon din Athena, ceea ce ar putea duce cu gîndul la o invenţie a autorilor romani. Ce a presupus reforma? Incadrarea socială nu se mai face pe baza criteriului aristocratic, ci timocratic (bazat pe avere). În funcţie de averea deţinută, cetăţenii sînt împărţiţi pe categorii, fiecare cu corespondent în tipul de armament, ceea ce iar probează legătura dintre criteriile social/cenzitar şi militar. Cum erau mai exact împărţiţi? 18 centruii de equites, cavaleri + 80 de centurii greu înarmate şi 2 centurii de fabri (lucrători) + trei categorii de cîte 20 de centurii + 30 de centurii şi două de cîntăreţi + centuria de proletarii. Cum se reflecta noua structură pe plan politic? Fiecare centurie dispune de un vot, fără a conta numărul membrilor. Legea este votată cu majoritate simplă. Dacă privim atent, observăm că de fapt puterea aparţine primelor două clase, ceea ce conferă Romei secolului al VI-lea a.Hr. un vădit character oligarhic…

Irina-Maria MANEA, Historia.ro