Preelectorala prezidenţială

- Nu cedaţi, brazilor, staţi neclintiţi, că pe tulpinile voastre se sprijină demnitatea pădurii! se agita un molid, care adaptase dictonul cartezian Cogito, ergo sum (Cuget, deci exist!) la condiţii noi: Agito, ergo sum (Mă fîţîi, deci exist!). După modelul utilizat de către Tolică Şalaru, ministru al apărării: “Băsesc, deci exist!”.

- Da pe-ale noastre ce se sprijină? interveni un stejar bătrîn, pensionar emerit încă de după bătălia din Codrii Cosminului.

- Pe-a matale degrabă o să se sprijine picioarele, ghizdav/elegant aruncă replica o salcie tînără ca răchita. -- După cum arăţi, eşti tocmai bun de parchet.

- Taci, fa necioplito, că tu te-ndoi, ca tîrfa, în bătaia vîntului, o struni un salcîm.

- Ia te uită cine dă cu barda, nu se domoli salcia. – Holbează-te-n oglindă, strîmbule, că din tine nici parchet nu iese, numai foc, ş-acela oftigos.

Adunarea alegătorilor se transforma tot mai mult într-o ceartă totală, ca pe timpul colhozurilor. Arborii se contrau cu înverşunare. Pomii şi-au adus aminte că sînt fructiferi şi ar trebui să aibă prioritate. Cornii şi carpenii, fiind cei mai tari, nu se lăsau, că, deh, cine e mai tare e şi mai mare...

Numai merii şi prăsazii pădureţi tăceau. Ei nu ştiau de partea cui să treacă. Parcă şi fructe fac, da-s acre; parcă şi lemn au, dar nu-i bun nici măcar de foc pentru frigărui. Aşteptau momentul.

Pînă la urmă, tot un salcîm au ales, uitînd, de fapt, că anume din această esenţă se confecţionează cozile de topor.

Întrebări pe stomacul gol

Secol rebusist

Fără doar şi poate, trăim cu toţii într-un veac al comprimatelor şi abrevierilor. Rebusist. Apetenţa noastră pentru abrevieri este de nemăsurat. Oamenii lucrează, rîd şi se înfurie, amputînd şi anagramînd vorbirea ca într-un concurs de jocuri încrucişate.

CUT-ul ia la telefon SPA-ul, directorul de la MEA e prieten cu cel de la DPM, spre indignarea PRAM-ului şi a personalului CTZ. Şeful de atelier ridică receptorul şi-i ia la întrebări pe cei de la DDE: ”Păi ce făcurăţi, domnilor nenorociţi! Uite e la mine ISC-ul cu avizul PSIM-ului şi referatul CAF-ului. Dacă nu daţi mîine STE-ul, scăpăm PE-ul şi o încurcăm cu BA-ul!”.

E atîta euforie naturală în vorbirea cifrată, încît nu te-ai mira deloc să-l auzi în continuare pe şeful de atelier adresîndu-se cu duioşie colegei sale mai tinere, care te face să-ţi cadă “zarzării” (contriboaşele) în pantofi:

- CMFPD? (Ce mai faci, puicuţă dragă?).

- MFCTIPAID (Mă fac că te iubesc, pe altul îl doresc).

- CSMÎŞA (Ce să mai însemne şi asta?).

- WC (Worba cîntecului).

Boccaccio XXI sau Evenimentul săptămînii

Ca să treacă timpul, ca să nu fim trişti

Supărat că nevastă-sa n-a mai făcut dragoste cu el de şapte săptămîni, cetăţeanul Napoleon Dormărunt, cuţitar prin ereditate din Munceştii Chişinăului, şi-a făcut alaltăieri programare la psihoterapeut. Firesc, acesta îi spune că nu îl poate ajuta decît dacă stă de vorbă (şi) cu soţia. Cu chiu cu vai, Napoleon al nostru reuşeşte s-o convingă:

- De ce nu vrei să faci sex cu bărbatul tău de atîta amar de vreme?

- Domnule doctor, obişnuiesc să merg la serviciu cu taxiul. Cum nu cîştig prea bine, iar soţul meu îmi dă doar bani de autobuz, de fiecare dată, şoferul mă întreabă: “Ei, azi ai de gînd să plăteşti sau...?” Din motive financiare, aleg întotdeauna „sau”. Din cauza asta întîrzii la lucru şi şeful îmi spune: „Vrei să-ţi tai salariul sau...?” Din aceleaşi motive, din nou aleg „sau”. La întoarcere iau iarăşi taxiul, nu pot plăti în numerar şi aleg din nou „sau”. Aşa că, doctore, imaginează-ţi, cînd ajung acasă sînt foarte obosită şi nu mai am deloc chef de sex, de plimbări cu divanul înnebunit prin apartament.

Doctorul se gîndeşte cîteva secunde:

- Deci, vrei să-i spun soţului tău toate astea sau...?

Pentru conformitate, Dinu MIHAIL

Post-scriptum: Îi mulţumesc revistei “Săptămîna” că a publicat (nr. 21, 3 iunie 2016) zguduitoarea mărturisire de credinţă ortodoxă şi moldovenească a lui Andrei Lupan, acest om adînc omenesc. Deoarece încă mai am capacitatea de a mă bucura de omenia şi de succesele altora, îi mulţumesc şi dlui redactor-şef Viorel Mihail pentru fapta că a mai repus în demnitate un om batjocorit pe nedrept de către autointitulata intelectualitate proromânească. Aceştia trebuie amendaţi, măcar şi simbolic, pentru port ilegal de creier (pervers). Citiţi “Săptămîna”, “Ziarul de Gardă“ și “Moldova Suverană“ – iată valoarea! Restul este presă.

D. M.