Franţa şi Rusia sînt interesate de colaborare. Însă, deocamdată, nu e clar cum

În luna septembrie, la ONU, Francois Holland a calificat coaliţia din Siria cu participarea Rusiei drept una „posibilă, de dorit şi chiar necesară”. Însă cu o condiţie: scopul ei trebuie să fie lupta cu terorismul şi formarea la Damasc a guvernului provizoriu, fără Bashar al-Assad. „Nu pot colabora victimele cu călăul”, a spus atunci Holland. Adică, a refuzat propunerea lui Putin de a forma o coaliţie largă.

În mai puţin de două luni situaţia s-a schimbat cardinal. Preşedintele Franţei a plecat în turneu diplomatic, pentru a-l convinge pe omologul său american (24 noiembrie), apoi pe cel rus (26 noiembrie) despre „posibilitatea şi chiar necesitatea unei coaliţii largi”. Această schimbare bruscă a diplomaţiei franceze a fost, în parte, determinată de acţiunile teroriste de la Paris.

Astfel, şi ruşii, şi francezii vor să colaboreze, dar, deocamdată nu e clar cum anume. „Dacă Rusia va adera la coaliţie, ea va bombarda numai statul islamic”, a declarat Jean-Yves Le Drian, ministrul apărării al Franţei. Însă el, probabil, s-a grăbit. Pentru că, deocamdată există contradicţii dintre listele de organizaţii,pe care Rusia şi Iraq-ul le consideră teroriste pe de o parte, iar pe de altă parte – coaliţia arabă-occidentală. Primii îi numesc terorişti pe toţi duşmanii lui Assad, iar ceilalţi au o listă mai complicată. Nu există divergenţe (oficiale!) numai asupra Statului Islamic.

Pot găsi oare Putin şi Holland un compromis? Şi aici poziţia diplomaţiei franceze s-a schimbat de mai multe ori. În schimbul lozincii univoce „Assad trebuie să plece!” s-a trecut la formulări mai ambigui: „Assad nu e o parte a soluţiei”, „plecarea lui Assad va fi examinată într-un moment sau altul” etc.

Deocamdată nu este clar dacă Rusia se va folosi de priorităţile sale, pentru a căpăta anumite cedări în Ucraina. În ultimul timp situaţia din Ucraina e relativ stabilă şi Rusia chiar a acceptat restructurarea datoriei. Iar la începutul lui septembrie Holland făcea aluzie la necesitatea anulării sancţiunilor contra Rusiei.

Iată de ce nu poate fi o simplă coincidenţă faptul că în noaptea de 21 spre 22 noiembrie cineva a aruncat în aer stîlpii de tensiune, ceea ce a scufundat Crimeea în beznă. Fie că au făcut-o naţionaliştii sau tătarii, dar scopul a fost să atragă asupra lor atenţia în acel moment, cînd Occidentul e nevoit să-l accepte pe Putin ca partener inevitabil.

După inosmi.ru