Hector, cel mai mare erou troian care a luptat împotriva grecilor, era fiul cel mai mare al lui Priam şi al Hecubei, suveranii Troiei, soţul Andromacăi şi tatăl lui Scamandrios sau Astianax.

Are un rol de prim-plan în Iliada. A luptat împotriva celor mai curajoşi eroi greci; l-a înfruntat şi l-a ucis pe Patroclu, prietenul lui Ahile. Moartea tovarăşului său l-a determinat pe Ahile să intre în luptă, iar în faţa forţei sale teribile chiar şi cei mai curajoşi troieni s-au retras în spatele zidurilor cetăţii. Numai Hector, în ciuda rugăminţilor alor săi, care îi cereau să se pună la adăpost, a rămas în faţa zidurilor; cînd l-a văzut însă pe Ahile s-a îngrozit şi a fugit. A înconjurat de trei ori, în fugă, zidurile cetăţii, fiind urmărit de Ahile cel iute de picior; în cele din urmă a căzut, lovit de lancea eroului grec. Ahile a legat trupul lui Hector de propriul său car şi l-a tîrît pînă în tabăra grecilor; tradiţiile tîrzii spun însă că mai întîi a înconjurat astfel de trei ori zidurile cetăţii. La porunca lui Zeus, Ahile i-a dat trupul eroului lui Priam, care venise să i-l ceară şi care l-a îngropat apoi la Troia cu mare fast; Iliada se încheie cu înmormîntarea sa.

Hector reprezintă una dintre cele mai nobile figuri din Iliada. În el sînt condensate în cel mai înalt grad toate virtuţile eroice; este cel mai mare erou troian, şi însuşi Ahile tremură cînd îl vede înaintînd. Nobleţea sufletului său îl face să prefere o rezistenţă eroică – deşi însoţită de presentimentul apropiatei căderi a cetăţii şi deci al inutilităţii eforturilor şi chiar a morţii sale – predării şi sclaviei. Figura lui Hector este umanizată de sentimentele de tandreţe faţă de soţie, părinţi şi fiul său, care se împletesc cu virtuţile proprii eroului şi războinicului.

► Răspîndirea cultului. Lui Hector i-a fost închinat un cult eroic în diferite localităţi, în special la Troia şi la Teba; din porunca unui oracol, aici au fost mutate rămăşiţele sale.

► Prezenţe în literatura antică. Hector este descris în Iliada, unde are deja toate caracteristicile care îi vor fi proprii şi mai tîrziu. Din personajul lui Homer se va inspira Vergiliu atunci cînd îl va face să apară în visul lui Enea, în Eneida; tot din versiunea homerică se inspiră şi Seneca atunci cînd schiţează figura lui Hector care apare în Troienele. Lucan a compus un mic poem despre moartea lui Hector, care s-a pierdut.

► Prezenţe în literatura modernă şi contemporană. Hector este evocat în literatura modernă în special atunci cînd se vorbeşte despre războiul troian. Este amintit în Infernul lui Dante printre „spiritele mari”, reapare în Troilus şi Cresida de W. Shakespeare şi în tragedia Hector a lui A. Montchrestien; transformat în simbol al dragostei de patrie, este amintit la sfîrşitul Cîntecului mormintelor al lui Foscolo. În Război cu Troia nu se face de J. Giraudoux este prezentat însă ca susţinător convins al valorilor păcii.

Sursa: Anna FERRARI, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu,
Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003