Jurnalul unui fost jurnalist (II)

„Evenimentul zilei” a obţinut o serie de mărturii despre subteranele bătăliei pentru controlul Republicii Moldova. Sorin Ovidiu Vîntu, Vlad Plahotniuc, Cozmin Guşă, Sergiu Toader, Vlad Filat şi aventura PUBLIKA TV în Moldova.

Dragoş Nedelcu este un fost jurnalist care s-a hotărît să rupă tăcerea şi acum ne-a oferit al doilea episod din aventurile sale în Republica Moldova. Dragoş Nedelcu a fost redactor-sef adjunct la săptămînalul economic “Capital” pînă în 2006, apoi director executiv la “The Money Channel”, este fost vicepreşedinte al CA de la Realitatea TV. Partener cu SOV în proiectele sale din Moldova a jucat un rol important în lansarea Publika TV şi negocierile subterane care au însoţit-o.

“Ăştia doi nu vor încăpea niciodată în aceeaşi teacă. Se vor lupta la baionetă şi mi-e greu să spun care va învinge. Aş vrea să negociem cu amîndoi, dar cu mare atenţie. Filat pare mai sofisticat, Plahotniuc nu mi se pare atît de imprevizibil pe cît lasă aparenţele. O să ne distrăm bătrîne!” 

SOV (SOV –Sorin Ovidiu Vîntu; n.n.) are un fel de tic atunci cînd pune la punct un plan. Îşi freacă mîinile cu o intensitate puternică. E bucuros că are o jucărie nouă. 

Sergiu Toader, directorul editorial, se certase cu SOV pe motiv de neînţelegeri asupra strategiei editorială a Realităţii TV şi a oamenilor pe care Vîntu încerca să-i aducă pe sticlă. Aşa că, într-o dimineaţă, redacţia de la Realitatea TV primeşte un mail de la acesta prin care este informată că personaje de genul Bogdan Chireac, Cosmin Guşă, Lavinia Şandru, Sorin Roşca Stănescu etc. nu mai au voie să apară pe sticlă. Vîntu se supără că n-a ştiut nimic şi îl acuză pe Sorin Enache că Sergiu Toader l-a trădat (SOV se ceartă cu Sergiu prin Enache). Sergiu Toader se enervează, îşi face bagajele şi pleacă în Noua Zeelandă. 

Problema era că dacă vroiam să facem o televiziune la Chişinău singurul om în care aveam încrederea că putea să pună pe picioare un astfel de proiect, fără a fi influenţat, era Sergiu Toader. Radu Enache, prietenul lui, s-a dat peste cap şi a făcut minuni: îl convinge pe Sergiu Toader să vină în Moldova. Ne apucăm de treabă cu Sergiu care se mută la Chişinău. SOV angajează un localnic, Dumitru Ţîră, pe post de director general. Băiatul lucrase înainte la Ministerul de Externe moldovean, dar era prea grăsuţ să alerge în parc. 

Iau legătură cu Vlad Filat printr-un intermediar de încredere şi stabilim să ne vedem, în Octombrie 2009, la Guvern. Îl făcuseră premier în Septembrie. 

Ajung la Chişinău pe 5 Octombrie. Paulică, şoferul meu, venise cu maşina de la Bucureşti şi mă preia de la aeroport. La ora 14.00, mă văd cu Vlad Filat la Guvern. Sînt aşteptat la controlul de cuţite şi pistoale al SPP-ului moldovean şi condus la etajul 1. 

Zece minute batem cîmpii, după care ne hotărîm să trecem la subiect: “Ştiu că şi Plahotniuc vrea să facă cu voi televiziunea. Voi ce vreţi?”, mă întreabă Vlad Filat. Se vede treaba că era la curent cu toate mişcările noastre. 

“Patronul nostru (SOV) îşi vrea cele 38 de milioane de euro investite în bancă înapoi. Vrem ca Publika să se transmită pe cablu şi să avem licenţă naţională terestră (n.b. la lansare, Publika s-a văzut doar pe cablu). Premierul Filat se gîndeşte ceva vreme, după care îmi promite că va caută o soluţie. “Păi, vă dau licenţa TVR din Moldova, ăia nu o mai folosesc de mult”.

Nu ştim dacă se poate asta, aşa că rămîne să verifice. Cu banii lui Vîntu se poate rezolva printr-o ordonanţă de urgenţă (nu s-a dat niciodată), dar e clar că Filat nu e confortabil şi nici dispus să facă eforturi prea mari în sensul asta. “Atenţie, domnule Nedelcu, dacă-l văd pe Plahotniuc în jurul televiziunii, mă retrag imediat, nu vă jucaţi”, conchide premierul. Ni se alăturase între timp consilierul personal pe probleme de comunicare, pe care Filat îl adusese din România. Filat n-are încredere în Dumitru Ţîră, aşa că hotărîm să vorbim doar prin consilier şi nu pe telefonul mobil. 

Vlad Filat era la curent cu conflictul dintre SOV şi preşedintele Traian Băsescu, aşa că-mi cere un răgaz să vorbească şi la Bucureşti, să verifice dacă preşedintele României se opune proiectului nostru din Moldova. În final, cel care a stat de vorba cu Traian Băsescu a fost Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Moldovei. Ghimpu mi-a spus că preşedintele Traian Băsescu era sceptic că vom face ceva, dar că ştiind că staţia era condusă de Sergiu Toader s-ar putea să existe o şansă. 

Lansăm Publika în Aprilie 2010 cu sprijinul lui Vlad Filat şi al preşedintelui interimar Ghimpu. În seară lansării, plec cu Mihai Ghimpu, ministrul Transporturilor Anatol Şalaru, cu Liviu Luca şi cu colegii mei Emil Hurezeanu şi Mihai Tatulici să mîncăm la un restaurant azer. (Vîntu n-a venit la lansare, de fapt, el n-a vizitat niciodată Publika TV). Ghimpu, un pro-român autentic, extrem de modest şi cu un talent extraordinar de povestitor, se dovedeşte şi un foarte bun analist al situaţiei din Moldova. 

“Cu părere de rău, vă spun domnilor că televiziunea dumneavoastră în limba română ar putea avea soarta partidului nostru – promite toată lumea să o susţină, dar în final tot oligarhii cîştigă. Filat şi Lupu vor începe o lupta dementă pentru putere. Şi mă tem că eu nu voi putea face mare lucru să preîntîmpin ce va urma”. Dar despre Ghimpu mai vorbim. 

Cu Vlad Plahotniuc, după ce trecuseră peste episodul de la hotelul Codru, Vîntu stabilise să se concentreze pe două planuri: ori cele două televiziuni (Prime TV şi Publika TV) să fie incluse în acelaşi trust şi să se facă schimb de acţiuni, ori Plahotniuc să cumpere jumătate din Publika. Aşa că încep să vorbesc cu Plahotniuc. În Primăvară lui 2010, vorbim la telefon şi stabilim să ne vedem la hotelul Sacher din Viena. 

VIENA, 2010

Sorin Freciu venise cu mine în Austria, aşa că îl rog să mă însoţească la întîlnirea cu Vlad Plahotniuc. Hotelul din spatele Operei vieneze, vestit pentru tortul Sacher, are un bar micuţ cu trei-patru mese. Intru în bar şi mă aşez la una dintre mese comandîndu-mi un McCallan cu gheaţă. Stau ce stau şi apare o domnişoară superbă sau, cum ar spune Donald Trump, “gorgeus”. Se vede treaba că la Viena nu era nevoie de bodyguarzi.

Fiind singurii din bar la ora aia, vine direct la noi şi ne spune că domnul Plahotniuc va coborî în cîteva minute. Vlad al nostru vine, dăm noroc şi începem o discuţie extrem de jovială. Mă întreb ce e cu omul ăsta, pare cu totul altă persoană decît la Chişinău. În sfîrşit, trecem peste vremea din Austria şi glumele cu secretare. Plahotniuc mă roagă să-i transmit lui SOV că s-a gîndit mai bine şi că nu e bine să facem nici schimb de acţiuni şi nici să preia o parte din tv. Ooops… care o fi treaba? 

“Mai lăsaţi-mă puţin şi vin cu un plan, dar mergem mai departe”. Ne strîngem mîinile şi plecăm spre aeroport, noi la Bucureşti, el la Chişinău. 

Plahotniuc era amic cu Adrian Thiess. După o perioada mă caută Thiess şi ieşim la o cafea. Surprinzător, Thiess era la curent cu discuţiile noastre, aşa că încep să înţeleg că Plahotniuc se joacă cu Vîntu. Nu-i spun nimic lui SOV, vreau să văd care e gîndirea. Aşa că încep un joc cu Thiess, iar el începe să se plimbe pe la Chişinău. 
 Vreo două-trei luni nu se mai întîmplă nimic. După care, la sfîrşitul lui August, SOV mă cheamă la Corbeanca. Tocmai ce venise din Delta. “Plahotniuc vrea să apară într-un interviu la Publika. Te duci la Chişinău şi îi împaci pe Guşă şi Toader”. Mă blochez: “Ce treabă are Cosmin Guşă?”. “E complex, nu e treaba ta. Guşă e consilierul lui Plahotniuc. O să-ţi povestesc”. “Ne dă şi ceva bani Plahotniuc?”, întreb eu. “Nu ştiu mă, vorbeşte cu Guşă”. 

Îmi aduc aminte ce mi-a spus Plahotniuc la Viena. E clar, moldoveanul nostru îl angajase de Cosmin Guşă ca să negocieze cu Vîntu. 

Pe 30 Septembrie ajung la Chişinău. Ies la masă cu Toader şi Enache. Sorin îl pregătea şi el pe Sergiu Toader. Ne înjurăm, ne bălăcărim, dar în final Sergiu e de acord cu interviul cu o singură condiţie: avînd în vedere că Plahotniuc nu vrea să vină la redacţie, ci pe stilul SOV, la el la birou, iar Publika TV să o trimită pe Natalia Morari. Morari, o excelenţă jurnalistă de investigaţie, fusese expulzată în 2008 de FSB (KGB) din Rusia din cauza că îl atacase pe Putin. Buuum! Mă şi gîndeam cum vor reacţiona Vîntu şi Guşă cînd vor auzi cine merge la Plahotniuc. 

Pe 1 Septembrie, la 21.30, începe interviul. Eu, cu Enache, Guşă şi un băiat de–al lui, Relu, ne aşezăm în barul hotelului Nobil. Cosmin, cu carneţelul, notează tot. Nu e mulţumit de Plahotniuc. Morari conduce bine. Sergiu a avut dreptate. Se termină interviul, iar Cosmin Guşă pleacă la Plahotniuc. Pe 4 Septembrie, Cosmin Guşă apare la Publika TV şi completează ce n-a ieşit bine la Plahotniuc. 

Îl pune la colţ pe Viorel Hrebenciuc pe motiv că păpuşarul îşi băgase coada în biroul lui Vlad Filat şi analizează subtil defectele premierului. În oarecare măsură avea dreptate. Premierul Filat o luase deja razna. Se îndrăgostise de o jurnalistă, începuse să cheltuiască sume mari de bani în afară ţării. Prin firmele cumnatului de la Iaşi, făcea multe afaceri. Şi era doar începutul. Nu înţelegeam însă un lucru: dacă Hrebenciuc l-a plimbat pe Mircea Geoană pe la secretara preşedintelui Gazprom de la Moscova în Vara lui 2009, Cosmin Guşă îi făcea campania lui Geoană, iar Guşă era în anturajul lui Vizer, prietenul lui Putin, de ce se certau oamenii ăştia ?

Despre K din PUBLIKA vorbim data viitoare.

Articol preluat din EVZ.ro