Între anii 1589 şi 1594 Shakespeare scria comedii în care se povestea despre certuri, seduceri, neînţelegeri, acuzări reciproce şi aluzii indecente. Este tabloul relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Rusia, cu 500 de ani mai tîrziu.

Pe de o parte, statele UE care au făcut parte din Uniunea Sovietică sau cele aflate sub influenţa Moscovei încearcă să preseze Bruxelles-ul în vederea obţinerii unii politici mai dure faţă de Kremlin. Pe de altă parte – Germania nu a întrerup nici un fel de relaţii politico-comerciale cu Rusia. Premierul Marii Britanii a discutat cu Putin la telefon şi a promis să viziteze Rusia, iar premierul Italiei i-a pus la punct pe colegii săi europeni atunci cînd aceştia au încercat să prelungească termenii sancţiunilor antiruseşti.

În pofida acestor realităţi, Bruxelles-ul şi instituţiile lui păstrează atitudini antiruseşti. Poate Europa să-şi permită acest lucru din punct de vedere energetic? Poate vreo ţară europeană să ocupe locul Rusiei în relaţiile ei cu Ucraina? Şi, principalul , are nevoie cineva de asta? La toate cele trei întrebări poate fi un singur răspuns: NU!

Din punctul de vedere al ordinii mondiale este evident că Rusia joacă un rol crucial în lupta cu terorismul, în redresarea situaţiei din Siria, în combaterea statului islamic. În plus, Rusia are dreptul de veto în ONU.

Dacă e să examinăm situaţia energetică, Bruxelles-ul pe parcursul ultimilor ani cere reducerea dependenţei Europei de gazul rusesc. Însă s-a întîmplat contrariul: din anul 2014 pînă în 2016 observăm mărirea volumului de livrări de gaze ruseşti.

Trebuie de ţinut cont de încă o componentă. Gazul rusesc vine în Europa prin Ucraina, care, drept compensare, primeşte aproximativ două miliarde de dolari anual. În cazul în care Europa renunţă la gazul rusesc, Ucraina se lipseşte de un compartiment important al bugetului. Iar Europa nu e capabilă să compenseze această pierdere. Nemaivorbind de faptul că pentru a înlocui gazul rusesc e nevoie de teritoriul Turciei ca ţară-tranzit, ceea ce ar face livrările foarte instabile şi nesigure.

Din acest punct de vedere, poziţionarea Italiei în dilema rusească este cea mai calculată. Italia păstrează deschise căile diplomatice şi politice şi cheamă partenerii europeni să-şi revadă sancţiunile.

După Il Foglio, Italia