În zilele noastre foarte multă lume poartă ochelari, fie ca accesoriu, fie pentru a corecta o problemă de vedere. Cert este că a fost nevoie de ei, este şi va mai fi. Nu se ştie cu exactitate cînd anume a apărut prima pereche de ochelari. În 1266, Roger Bacon a mărit scrisul ţinînd o bucată de sticlă sferică asupra unui text dintr-o carte. Dar cine s-a gîndit prima dată să se uite prin sticla sferică pentru a vedea mai bine? Într-un tablou din 1352 cu portretul cardinalului Ugone, vedem că acesta poartă două lentile înrămate şi mînere nituite. Istoria mai spune că Seneca a citit cărţile folosindu-se de un glob de sticlă umplut cu apă. Ani mai tîrziu, călugării prezbiţi foloseau bucăţi de sticlă sferică pentru a citi mai bine şi pentru a vedea scrisul mărit. Ei le numeau pietre de citit.

Unii mai spun că ochelarii ar fi fost inventaţi între anii 1266 şi 1352. O dată ce primele cărţi au fost tipărite, nevoia pentru ochelari a fost şi ea creată. Din moment ce fabricanţii de ochelari de la acea vreme se aflau în Nordul Italiei şi în Sudul Germaniei, acestea sînt şi locurile unde s-au regăsit şi cele mai multe perechi de ochelari, în timpul secolului 16. Prin 1784, Benjamin Franklin a creat lentilele bifocale. El a luat două perechi de ochelari, de distanţă şi de apropiere, a tăiat lentilele pe orizontală apoi le-a montat împreună pe aceeaşi ramă. Jumătatea de sus era pentru a vedea la distanţă, iar cea de jos pentru apropiere. Astăzi există numeroase tipuri de ochelari care sînt folosite pentru a corecta vederea, pentru a apăra de razele ultraviolete, pentru aviatori, pentru munte, pentru lucrătorii din diverse domenii de activitate, etc.