Călugărul legendă - Daniil Sihastrul (2)

Legenda ne spune că Ştefan cel Mare a fost grav rănit într-un război pe care l-a pierdut. Rătăcind prin ţară, întristat şi abătut, iată că ajunge la chilia de pe valea rîuleţului Viţeu. Aici îi iese în cale un pustnic bătrîn cu barba alba şi lungă pînă la brîu, care nu era altcineva decît vestitul Daniil Sihastrul. L-a primit pe voievod, ca pe un bun creştin, l-a ospătat cu rădăcini strînse din pădure, iar cu ierburi vindecătoare numai de el ştiute, i-a tratat rana căpătată în lupta cu inamicul. La miezul nopţii, sihastrul l-ar fi luat de mînă pe Ştefan şi ar fi ieşit cu el din chilie.

Au ajuns la o răscruce a trei rîuri. E vorba de confluenţa Viţeului cu Putna şi Putnişoara. I-a spus să intre în apă şi, arătîndu-i cu degetul spre Asfinţit către trei munţi, i-a spus să se uite într-acolo şi să-i spună ce vede. Domnitorul a văzut pe un munte o lumînare arzînd, apoi s-a uitat mai la vale şi a văzut trei lumînări arzînd ca trei torţe. Întorcîndu-se, i-a povestit sihastrului ce a văzut. Daniil Sihastrul i-a destăinuit atunci că acele lumini nu sînt altceva decît îngeri. Ei se adună la miezul nopţii într-acel loc sfînt.

În continuare, l-a povăţuit că dacă vrea să-i biruie pe duşmani să ridice pe locul unde a văzut trei lumînări o mănăstire, iar unde a văzut o lumînare să înalţe o cruce. Neobositul voievod i-a promis lui Daniil Sihastrul că va ridica mănăstirea şi chiar a doua zi şi-a strîns oastea împrăştiată prin ţară şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, care-l veghea necontenit, aşa cum i-a prezis bătrînul sihastru, a obţinut o strălucită victorie. Dar Ştefan nu s-a culcat pe lauri ci şi-a respectat legămîntul depus la miezul nopţii. El a construit în acel loc sfînt mănăstirea promisă. La temelia ei, el a poruncit să se zidească “o căldare mare cu galbeni” şi numeroase bijuterii şi lucruri preţioase, executate toate numai din aur şi argint, pe care, după cum e scris în legendă, ”el însuşi, bătrînul voievod, le va scoate de acolo, cînd va învia din morţi, călare pe calul lui şi cu sabia în mînă, ţinînd-o dreaptă în sus. Tot el va fi cel care va împărţi banii şi odoarele zidite urmaşilor faptelor lui, legii şi neamului.”

Ţinem să precizăm că această legendă e foarte aproape de adevăr. Practic, izvoarele istorice stabilesc o legătură uluitoare cu realitatea şi evenimentele de atunci. E vorba de prima campanie a lui Ştefan cel Mare, întreprinsă în Iunie 1462, cînd a încercat să cucerească cetatea Chilia de la unguri. Atunci, cu adevărat, a fost înfrînt şi rănit la picior. În următoarea campanie din 1465 a repurtat victorie, cucerind Chilia de la unguri. După victorie, Ştefan demarează construcţia mănăstirii Putna.

O altă dovadă, extrem de edificatoare, care vine să ne confirme veridicitatea legendei, este cea legată de alegerea locului viitoarei ctitorii. Actualmente la Putna se păstrează un deget luat din mormîntul lui Daniil Sihastrul. Conform legendei, acesta ar fi degetul arătător de la mîna dreaptă “cu care el i-a arătat voievodului mîndra vale a Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mănăstirea”.

Locul unde a văzut Ştefan prima dată doar o lumînare arzînd, peste rîuleţul Putna, se numeşte în prezent Dealul Crucii. Acolo se află o cruce mare din piatră, care domină împrejurimile, dar nu este încrustat pe ea nici o inscripţie. Astfel, la îndemnul lui Daniil Sihastrul, a fost înălţat altarul Moldovei, unde odihneşte bătrînul voievod Ştefan cel Mare. Domnitorul l-a căutat întotdeauna pe înţeleptul pustnic. De avea o durere sau bucurie, de-l frămînta vreo întrebare, de avea nevoie de un sfat preţios sau pur şi simplu de linişte şi pace, toate le găsea la Daniil Sihastrul.

Cînd a trecut în cele veşnice iubitul mitropolit al Moldovei Teoctist, cel care l-a uns pe cîmpia Direptăţii domnitor pe Ştefan cel Mare, domnia, clerul şi întreaga boierime a ţării a hotărît să-l numească în înaltul scaun mitropolitan pe Daniil Sihastrul. Din modestia sa de legendă, nobilul slujitor al Domnului, auzind despre această intenţie, şi-a părăsit chilia şi s-a retras în locuri neumblate. S-a oprit departe, la Stînca Şoimului de pe rîul Voroneţ, unde şi-a săpat o chilie. Dar şi aici era căutat de oameni: ucenici în ale călugăriei şi pelerini.

Daniil Sihastrul a creat în Moldova cea mai mare mişcare isihastă de la Stînca Şoimului, fără precedent în istoria ţării noastre. Ea a dinamizat şi a reanimat, a mobilizat viaţa spirituală din mănăstiri şi schituri şi a dat poporului o nouă veritabilă generaţie de călugări şi sihaştri,”rugători ai neamului”. Printre ei îl vom nominaliza pe viitorul mitropolit al Moldovei, Grigorie Roşca.

Se spune că lui Daniil Sihastrul i se datorează în mare parte strălucita domnie a lui Ştefan cel Mare, căci el a fost cel care i-a călăuzit mereu paşii cu multă înţelepciune. Se consideră că datorită acestui pustnic Marele voievod obţinea victorie în bătălii. Bătrînul sihastru cunoştea tainele naturii şi avea darul prezicerii. El stabilea cu o exactitate uluitoare cînd urma să fie o zi cu ceaţă sau să plouă. Lui i se datorează fixarea zilei bătăliei de la Podul Înalt din 10 Ianuarie 1475, cînd lupta fu cîştigată în mare parte datorită forţelor naturii, care s-au dovedit a fi favorabile moldovenilor.

La îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ştefan cel Mare continuă lupta cu turcii şi după o nouă victorie prezisă de Daniil Sihastrul mai înălţă o nouă mănăstire, Voroneţ, unde a şi fost îngropat bătrînul pustnic. Astăzi nu se cunoaşte anul trecerii în nefiinţă a sfîntului. La înmormîntarea sa a luat parte şi Ştefan cel Mare care a aşezat pe mormîntul lui o piatră funerară pe care scrie:” Aici este mormîntul părintelui nostru David, schimnicul Daniil.”

Pînă în prezent, acolo unde el odihneşte la mănăstirea Voroneţ, se îndreaptă mii de credincioşi spre a se ruga şi a-i cere vindecare de suferinţe. Conform unei decizii sinodale de canonizare, s-a stabilit ca el să fie sărbătorit în fiecare an la 18 Decembrie.

Diana EŢCO, doctor în istorie