Astăzi creștinii ortodocși prăznuiesc Intrarea Domnului în Ierusalim, sărbătoare cunoscută și sub denumirea de Duminica Floriilor.

Duminica Floriilor este o sărbătoare creștină care nu are o dată exactă, dar care este comemorată întotdeauna în ultima duminică de dinaintea Paștelui. Sărbătoarea de Florii comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru Evanghelii: intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele de dinaintea patimilor.

„În apropierea Paștelui, credincioșii din toată Palestina se îndreptau spre Ierusalim, pentru a sărbători. Exact în acest timp, între pelerini se răspîndește vestea despre învierea lui Lazăr. Această murmur minunat a umplut sufletele pelerinilor de bucuria și speranța că Iisus din Nazaret ar putea fi Mesia, regele lui Israel”, a precizat pentru Sputnik Moldova protoiereul mitrofor Manole Brihuneț.

Părintele Brihuneț a povestit că, aflîndu-se încă în Betania, Domnul a poruncit la doi dintre ucenicii săi aducă un asin tînăr, pe care nimeni nu s-a așezat niciodată. Hristos, călare pe acel animal, începe să coboare de pe munte la Ierusalim, iar mulțimile de oameni adunate pentru a sărbători Paștele l-au întîmpinat ținînd în mîini ramuri de finic.

„Își așterneau hainele și-l salutau cu strigări de bucurie, mărire și mîntuire: „Osanna! Osanna fiul lui David! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului!”, a mai spus părintele Manole Brihuneț.

Intrarea Domnului în Ierusalim este principalul eveniment din ultimele zile ale vieții pămîntești a Mîntuitorului Isus Hristos. Sosirea triumfală a Mîntuitorului în Orașul Sfînt precede Patimile Sale profețite de scriitorii Vechiului Testament, împărați și proroci. Deoarece în simbolistica liturgică a sărbătoririi Intrării Domnului în Ierusalim ramurile de finic ocupă un loc important, această sărbătoare se numește și Duminica Stîlpărilor. În tradiția românească, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de Duminica Floriilor, iar în practica liturgică ramurile de palmier sînt înlocuite tradițional cu ramuri de salcie.

„Intrarea Domnului în Ierusalim este reflectată și în iconografie din cele mai vechi timpuri. Imagini cu acest eveniment sfînt le aflăm pe sarcofagele creștinilor încă din secolul al IV-lea. În iconografia ortodoxă se întîlnesc două versiuni. În una din ele, Mîntuitorul înfățișat stînd pe un măgar și în cealaltă, alături de măgarul pe care călărește Hristos, se află și un mînz. În spatele lui Hristos sînt de obicei ucenicii, iar înaintea lui sînt copiii, care așează haine și crengi de finic sub picioarele măgarului. Locuitorii și oaspeții Ierusalimului îl întîlnesc pe Mîntuitorul cu ramuri în mîini, în mulțime aflîndu-se și femei cu copii în brațe. După zidurile Ierusalimului, se află o clădire cu cupole, uneori încununată cu cruce”, precizează protoiereul mitrofor Manole Brihuneț.

În încheiere, părintele ne amintelte de lumina Învierii de obște, care ne radiază din icoanele Celuia care Intră în Ierusalim pentru mîntuirea noastră.

Sursa: sputnik.md