Ce poate să însemne aparenta complicitatea dintre ”SIMCO-EURO”, MAIB,”INRAIT” şi Curtea de Apel ca posibili părtaşi la un adevărat atac de tip rider?

În desele şi interminabilele noastre prezenţe prin instanţele naţionale de judecată, aşa cum este şi firesc, asistăm involuntar şi la judecarea altor cauze. Ca jurnalişti, le reţinem pe cele mai interesante, ale căror cauze ne oferă abuzuri flagrante sub toate aspectele, comise asupra unor terţe categorii de cetăţeni sau asupra unor persoane juridice. În contextul angajamentului, ca ţară, pe parcursul pro-european, reţinem acele dosare în care abuzurile de tot felul, unele hotărîri ale instanţelor de judecată sau concluzii ale altor instituţiilor abilitate să efectueze anchete contravin nu doar respectărilor elementare ale drepturilor unor cetăţeni sau grupuri instituţionalizate, ci şi normelor juridice europene. Despre un astfel de caz va fi vorba în rîndurile ce urmează, pe care, întîmplător, l-am descoperit la o şedinţă de judecată de la Curtea de Apel Chişinău.

Un investitor ucrainean de bună-credinţă

Odiseea pe care o vom aborda îşi are începuturile în anul 2011. Pe fondul certitudinilor juridice pe care se părea că le oferă instituţiile moldoveneşti investitorilor străini după anul 2009, un grup de investitori din Ucraina şi-a manifestat interesul şi a venit cu oferta de a cumpăra o mini-fabrică de producere a cartonului și a hîrtiei din Chișinău. Oferta de bună-credinţă a investitorilor a apărut şi în contextul în care, pe parcursul negocierilor, s-a constatat că fabrica este gajată la BC Moldova-Agroindbank (MAIB) pentru o datorie considerabilă, o sumă plasată undeva sub 40 de milioane de lei, care cuprinde un credit propriu-zis, dobînzile datorate plus penalităţile

Această fabrică se afla în proprietatea SRL ”Simco-Euro”, deținută de soții Vasile și Maria Bordos, Vasile Bordos deţinînd şi calitatea de administrator al acestui SRL.

Pentru asigurarea unui cadru legislativ legal, pentru asigurarea unei transparenţe absolute pe parcursul tranzacţiilor ulterioare dintre cumpărător şi vînzător, investitorii ucraineni, prin „WEALTH INVESTMENTS HOLDINGS INC” au fondat în Republica Moldova întreprinderea cu capital străin ”Carton Trade” SRL.

Primele demersuri şi primele semne de întrebare

În urma negocierilor purtate între părţi, s-a ajuns la înţelegerea ca investitorul ucrainean să achiziţioneze fabrica în contextul cumpărării de către ÎCS ”Carton Trade” SRL a SRL ”Simco-Euro”, deţinătorul de jure şi de facto al fabricii. În consecinţă, în luna Decembrie 2011, a fost încheiat un Antecontract între soții Bordos și ÎCS ”Carton Trade” SRL.

Ca o condiţie de bază, s-a stipulat obligaţia ca la SRL ”Simco-Euro” să efectueze  o inventariere completă a tuturor activelor, datoriilor și creanțelor, în scopul stabilirii valorii reale a cotelor-părți respective. În acest context, ÎCS ”Carton Trade” SRL le-a achitat soților Bordos un avans în mărime de 2,5 milioane de lei, conform documentaţiei ilustrate.

Totodată, primele semne de întrebare apar în clipa în care s-a constatat că SRL ”Simco-Euro” nu a efectuat inventarierea corespunzătoare, și, drept consecinţă,  a fost imposibil să se stabilească valoarea reală a fabricii. Prin urmare, contractul de vînzare-cumpărare a SRL ”Simco-Euro” nu a fost încheiat, iar Antecontractul şi-a încetat valabilitatea.

O altă soluţie juridică transparentă

Deoarece, în condiţiile care s-au ivit, achiziţionarea întreprinderii SRL ”Simco-Euro” nu a mai fost cu putinţă, investitorul străin a venit cu soluţia cumpărării activelor fabricii. Aşa cum este şi firesc, în termeni autentici de transparenţă, ”Carton Trade” a decis şi propus ca să arendeze fabrica pentru o perioadă scurtă de timp, iar asta spre a-i aprecia, constata starea de funcţionalitate.

În noile condiţii, în luna Aprilie 2012, a fost încheiat un contract de locațiune prin care SRL ”Simco-Euro” a predat fabrica în locația ÎCS ”Carton Trade” SRL pentru o perioadă de 3 luni.

Implicarea responsabilă a investitorului străin

În momentul preluării în locaţie a fabricii de către ”Carton Trade”, proprietarul juridic al acesteia, ”Simco-Euro”, avea datorii uriaşe faţă de furnizorii de gaz, apă, energie electrică, motiv pentru care era deconectată de la aceste utilităţi, dar mai era îndatorată şi faţă de furnizorii de materie primă și de MAIB.

În aceste condiţii, pentru funcţionalitatea Contractului de locațiune, ”Carton Trade” a fost nevoită să-i achite SRL ”Simco-Euro” toate datoriile acumulate, inclusiv și cele față de MAIB. Suma totală a datoriilor achitate a depăşit 8 milioane de lei.

În toată această perioadă scurtă a locațiunii, ”Carton Trade” a pus în funcțiune absolut toate utilajele fabricii, demonstrînd astfel că are eficiență dacă investitorul este de bună-credinţă. Astfel, s-a luat decizia de cumpărare a fabricii.

„Să moară capra investitorului”, pare să fi spus ”Simco-Euro”!

La capătul celor trei luni de aflare a fabricii în locaţia ”Carton Trade”, cînd investitorul a demonstrat că este eficient şi de bună-credinţă, din motive obscure şi distructive, ”Simco-Euro” a întrerupt orice relații cu ”Carton Trade”, declarînd că nu va încheia nici o tranzacție de vînzare-cumpărare a fabricii conform înţelegerilor anterioare. Mai mult decît atît, într-un mod brutal şi abuziv, reprezentanţii ”Simco-Euro” au forţat intrarea în fabrică şi au preluat-o fără un proces verbal de predare-primire în condiţii legale. O practică mai curînd specifică grupărilor banditeşti, nicidecum unor parteneri care se respectă reciproc!

În situaţia în care ”Carton Trade” s-a pomenit astfel înşelată şi, efectiv, furată, a demarat mai multe acțiuni în instanțele de judecată pentru recuperarea investițiilor deja făcute. În conformitate cu logica judiciară, ”Carton Trade” a solicitat în instanţele de judecată restituirea de către soții Bordos a avansului, restituirea datoriilor de către ”Simco-Euro”, care au fost acumulate în contextul în care ”Carton Trade” i-a plătit acesteia datoriile pe care le avea față de furnizorii de utilități și MAIB, precum şi recunoașterea necesităţii unei predări corespunzătoare şi legale a fabricii de către ”Carton Trade”.

În cadrul proceselor judiciare, instanțele de judecată au aplicat măsuri de asigurare sub formă de sechestrare a activelor ”Simco-Euro”. Un amănunt extrem de interesant este acela că activele ”Simco-Euro”erau deja sechestrate de mai multe ori şi de către alți creditori.

”Simco-Euro” conta-atacă viclean printr-un dosar penal despre care nu se ştie nimic

După ce ”Carton Trade” a decis să-şi recupereze pierderile prin acţiuni judiciare legale, hoţul a început să strige „hoţii!” Astfel, ”Simco-Euro” a făcut plîngere către organele de drept, în care acuza ”Carton Trade” de faptul că ar fi delapidat activele fabricii în perioada cît a deţinut locaţiunea. O situaţie mai abuzivă ca aceasta nici că se putea imagina, însă absurdul ilegalităţilor nu se opreşte aici!

Ca urmare a plîngerii nefondate şi ofensive a ”Simco-Euro”, organele de poliție au efectuat o percheziție fulger la ”Carton Trade”. La fel de ofensivi, lucrătorii operativi care au efectuat percheziţia nu au informat ”Carton Trade” despre obiectul acesteia, documentele căutate etc. În continuare, anchetatorul a dispus ridicarea tuturor documentelor contabile ale ”Carton Trade”, aducînd societatea în situaţia de a-i fi imposibil să-şi continue orice activitate pe mai departe. Absolut toate demersurile ulterioare ale ”Carton Trade” de clarificare a situației nu au avut nici un efect.

Pentru ca suspiciunea faţă de un astfel de abuz să dăinuie, administratorul ”Carton Trade”, Vitalii Lisciuk, aflat în acele momente în Ucraina, a fost calificat juridic ca fiind bănuit și dat în urmărire generală. Ca să înţelegem mai bine că avem de-a face cu un dosar întocmit la comandă şi, logic, în complicitate cu intenţiile ”Simco-Euro” de a prejudicia, printr-un atac brutal, societatea ”Carton Trade”, este suficient să vă informăm că, din August 2012 şi pînă acuma, investigația penală nu a fost finalizată și nu s-a ajuns la nici un rezultat în termenii juridici doriţi de cei care i-au furat efectiv pe investitorii străini.

Cum se poate fura o fabrică prin ajutorul băncii căreia îi eşti dator?

În continuare, urmează ceea ce se întîmplă doar în ţările controlate de mafie, nu şi în cele cu aspiraţii europene. Imediat după denunţarea abuzivă a locației fabricii către ”Carton Trade” (Iulie 2012), administrația ”Simco-Euro” a transmis-o în locațiune altei societăţi – SRL ”INRAIT”, iar asta la un preţ simbolic al chiriei, de doar 20 de mii de lei.

Scenariile halucinante şi ilegale continuă şi mai abitir! În Octombrie 2012, MAIB, căreia ”Simco-Euro”  îi era datoare, demarează procedura de vînzare a fabricii în virtutea dreptului de gaj. În contextul în care activele fabricii au fost sechestrate de mai mult de 20 de ori, MAIB vinde fabrica, prin negocieri directe, SRL ”INRAIT” la un preț de aproximativ 39 de milioane de lei.

Pe de altă parte, însă, valoarea de piață numai a obiectelor imobile (recunoscută de MAIB) ajunge la aproximativ 51 de milioane de lei. Extrem de important este faptul că MAIB cunoștea în amănunţime situaţia nou-cretă, precum și interesul ”Carton Trade” și altor întreprinderi de a cumpăra această fabrică. Legal era ca MAIB să fi dispus vînzarea acesteia prin licitație, însă MAIB a acționat într-un mod abuziv, ilegal și, cu atît mai paradoxal, chiar în detrimentul propriilor interese (datoria în mărime de aproximativ de un milion de lei a rămas nestinsă).

Un faliment programat şi cu cîntec

De cele mai multe ori, labirinturile hoţiilor care se fac în Republica Moldova ne duc cu gîndul la „perfecţiunea” celor utilizate de Mafia italiană. În luna Februarie 2013, ”Simco-Euro” a depus o cerere la Curtea de Apel Chișinău prin care a solicitat recunoașterea stării de insolvabilitate și lichidarea societăţii.

În acel moment, însă, bunurile imobile ale ”Simco-Euro” nu fuseseră transferate către SRL ”INRAIT”, în virtutea contractelor de vînzare-cumpărare încheiate de către MAIB, în cadrul procedurii de realizare a dreptului de gaj. Este posibil că acest lucru a fost cu putinţă în condiţiile în care organul cadastral a refuzat înregistrarea contractului din cauza existenței mai multor sechestre asupra acestor obiecte imobile. Astfel, bunurile imobile trebuiau să intre în masa debitoare a”Simco-Euro”, întrucît dreptul de proprietate survine la momentul înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

Mîna „binefăcătoare”, oarbă şi surdă a Curţii de Apel

Se pare că tocmai în contextul noii mişcări de ştergere a urmelor, lichidatorul ”Simco-Euro” depune la Curtea de Apel Chișinău o cerere de anulare a tuturor sechestrelor aplicate asupra bunurilor imobile, iar Curtea de Apel, în aceeași zi, admite surprinzător şi paradoxal cererea și anulează toate sechestrele. În consecinţă, „Simco-Euro” a rămas fără nici un activ și cu datorii de milioane.

Ulterior, s-a stabilit că ”Simco-Euro” are datorii nestinse în sumă de peste 70 de milioane de lei, inclusiv 26 milioane față de buget, faţă de MAIB – un milion și 8 milioane faţă de ”Carton Trade”. În prezent, comitetul creditorilor l-a destituit pe lichidatorul care a contribuit la ieșirea activelor debitorului din masa debitoare și a inițiat procedura de contestare a tranzacțiilor încheiate de MAIB.

Dispariţia suspectă a producţiei

Un episod separat din cadrul acestui conflict constituie dispariția producției vîndute de către ”Carton Trade” întreprinderii SRL ”Stetoncom”. Astfel, în perioada deţinerii locațiunii asupra fabricii (Aprilie-Iulie 2012), ”Carton Trade” a produs și a livrat către SRL ”Stetoncom” producție în valoare de peste un milion de lei. Întreaga producție a fost stocată în depozitul arendat de către SRL ”Stetoncom” de la o terță întreprindere din vecinătatea fabricii.

Ca în numerele de magie de la circ, pe data de 26 Septembrie 2013, SRL ”Stetoncom” a constatat că toată producția a dispărut ca din senin. Adresîndu-se Poliţiei, li s-a răspuns că producția a fost sechestrată de către executorul judecătoresc Boțan George și transmisă pentru păstrare către ”Simco-Euro”. Constatăm, aşadar, că ”Simco-Euro” nu s-a mulţumit doar cu banii însuşiţi de la ”Carton Trade” în condiţiile arătate mai sus, dar se pare că a jinduit şi la marfa produsă legal în timpul în care a avut în locaţie fabrica.

Acțiunile executorului judecătoresc au fost contestate în instanța de judecată, însă, pînă la finisarea procesului, executorul judecătoresc a încetat procedura de executare respectivă din proprie iniţiativă. Cu toate acestea, pînă în clipa de faţă, producția sechestrată nu a fost restituită.

În concluzie, suntem sau nu în faţa unui atac de tip rider sau nu? În contextul procedural de faliment, s-a aflat de la lichidatorul „Simco-Euro” că MAIB ar fi re-creditat SRL ”INRAIT” ca să cumpere fabrica. Dacă este aşa, cum este posibil ca o bancă să împrumute o societate ca să-i cumpere un gaj la un preţ sub-licitat tocmai de către aceeaşi bancă? Cine stă în spatele ”Simco-Euro” şi de ce îi protejează toate aceste acţiuni îndreptate împotriva unui investitor străin? Dar care-s interesele MAIB de a se prejudicia pe sine?

Vă promitem să revenim asupra acestui caz extrem de interesant, iar asta după ce, pe data de 1 Octombrie, CSJ se va pronunţa pe cazul ÎCS Carton Trade SRL vs. Bordos Vasile, Bordos Maria, în privinţa recuperării prejudiciilor aduse.

Lavinia IVANOV