Julia Pastrana a fascinat şi a şocat publicul secolului al XIX-lea. În afară de exploatarea comercială a felului în care arăta, savanţii vremii, inclusiv Charles Darwin, au fost intrigaţi de ideea unui posibil hibrid dintre om şi primate.

S-a aflat ulterior că femeia suferea de o condiţie rară numită hipertricoză acromegaloidă – întreg corpul fiind acoperit cu păr, iar trăsăturile faciale, neobişnuite.

Julia Pastrana s-a născut în munţii din Vestul Mexiculu în anul 1834. Viaţa sa a fost definită de înfăţişarea sa. Avea doar 1,3 metri şi cîntărea 50 de kilograme. Întreg corpul era acoperit cu păr şi trăsăturile faciale includeau o mandibulă supradezvoltată, buze şi sprîncene groase şi nas proeminent, scrie THE VINTAGE NEWS.

Mama sa era convinsă că o forţă supranaturală a fost de vină pentru înfăţişarea fiicei, în timp ce triburile mexicane dădeau vina pe vîrcolacii naualli care (sic!) cauzau avorturi şi malformaţii la naştere.

Charles Darwin a descris-o ca fiind „o femeie remarcabilă, dar avea o barbă masculină şi o frunte păroasă, dar ceea ce ne ne atrage atenţia constă în setul dublu neregulat de dinţi din mandibulă şi din maxilar, un rînd fiind plasat în celălalt. De la această redundanţă a dinţilor gura sa era supradezvoltată, iar faţa sa semăna cu cea a unei gorile”.

Julia Pastrana şi-a petrecut copilăria într-un orfelinat, devenind o celebritate locală. După ce a auzit de ea, guvernatorul statului Sinaloa, Pedro Sanchez, a adoptat-o pentru a-i fi animatoare şi servitoare, potrivit THE WASHINGTON POST. A stat în casa sa pînă la 20 de ani, după care a decis să plece pentru a se întoarce la tribul său.

Totuşi, nu şi-a terminat călătoria, pentru că pe drum l-a întîlnit pe M. Rates, un manager care a convins-o să apară pe scenă. Astfel, şi-a început cariera în SUA şi Europa, luînd parte la diferite spectacole.

Julia Pastrana  a avut succes şi a devenit cunoscută ca „Femeia Maimuță” sau „Doamna Babuin”. Debutul său a avut loc la Gothic Hall de pe Broadway din New York, în anul 1854. A purtat o rochie roşie şi a cîntat cîntece spaniole. Avea public numeros, dorind să vadă „femeia urs din sălbăticia Mexicului”, aşa cum era promovată. Un reportaj din acea vreme o descrie în felul următor: ”Ochii acestei creaturi ciudate strălucesc cu inteligenţă, în timp ce fălcile, ghearele şi urechile sunt teribil de hidoase. Aproape tot corpul este acoperit cu păr lung. Vocea sa este armonioasă, pentru că acest semi-om este perfect docil şi vorbeşte limba spaniolă”.

Ideea că Julia Pastrana era semi-om a fost stabilită de savantul Alexander B. Mott, care a examinat-o şi a declarat că este un hibrid între un om şi urangutan.

Managerii Juliei au susţinut această afirmaţie, promovînd-o şi folosindu-se de această latură animală. A fost descrisă ca provenind dintr-un trib duşmănos şi greu de guvernat, care trăia cu animalele şi ai cărui membri aveau relaţii sexuale cu ele.

Totuşi, Julia Pastrana era o femeie amabilă şi foarte inteligentă, care învăţa repede. Astfel, în scurt timp a învăţat două limbi străine (limba maternă fiind spaniola), să danseze şi să cînte. Adora să călătorească, să gătească şi să coasă. De asemenea, se supunea de bună voie cercetării medicale de la acea vreme.

Înainte de a ajunge în Europa, Julia s-a căsătorit cu următorul său manager, Theodor Lent, dar aceasta a avut loc în secret. Mulţi credeau că Julia s-a căsătorit din iubire, în timp ce Lent din interes. Totuşi, în unul dintre interviuri, Julia a precizat că a refuzat peste 20 de propuneri în căsătorie pentru că bărbaţii nu erau suficient de bogaţi.

Julia a creat controverse atunci cînd, în 1857, a apărut pe scena din Germania, europenii considerînd spectacolul grotesc şi de prost gust.

În Ianuarie 1860, în timp ce era la Moscova, a născut un băiat care a murit după doar două zile. La trei zile după moartea băiatului, Julia şi-a pierdut viaţa din cauza complicaţiilor, iar ultimele sale cuvinte au fost: ”Mor fericită. Ştiu că am fost iubită”.

Soţul şi managerul Juliei a vîndut corpul soţiei şi al copilului la un profesor de anatomie pe nume Sukolov, din Moscova. Acesta a îmbălsămat corpurile şi le-a afişat publicului. Atunci cînd Lent a auzit de succesul expoziţiei, a cerut corpurile înapoi. După ce le-a căpătat, în următorii şase ani, Lent le-a expus în diferite expoziţii din întreaga lume.

În acest timp, managerul a întîlnit-o pe Marie Bartel, care semăna cu Julia pentru că suferea de aceeaşi condiţie. A profitat de poziţia ei şi s-a însurat cu ea, redenumind-o Zenora Pastrana, prezentînd-o ca sora Juliei. După ce a murit, i-a mumificat și ei corpul şi a prezentat-o la fel cum a făcut cu Julia.

Corpurile au fost furate, ajungînd în Norvegia, de unde au fost recuperate de autorităţi în 1967. Corpurile au fost ţinute la Universitatea din Oslo pînă în 2005, cînd au fost returnate în Mexic. Abia în 2013, pe 12 Februarie, Julia Pastrana, considerată „cea mai urîtă femeie din lume”, a fost îngropată.

Sursa: Descopera.ro